1 Şi Benhadad, regele Siriei, adună toată oastea sa; şi cu el erau treizeci şi doi de regi, şi cai şi care; şi s’a suit, şi a împresurat Samaria, şi se luptă în contră-i. 2 Şi trimise soli în cetate către Ahab, regele lui Israel, şi zise lui: Aşa zice Benhadad: 3 Argintul tău şi aurul tău este al meu, şi femeile tale şi copiii tăi cei frumoşi sunt ai mei. 4 Şi răspunse regele lui Israel, şi zise: După cuvântul tău, doamne, rege, al tău sunt eu şi toate câte am.
5 Şi se întoarseră solii, şi ziseră: Aşa răspunde Benhadad, zicând: Fiindcă am trimis către tine, zicând: Argintul tău şi aurul tău, femeile tale şi copiii tăi, să-i dai mie: 6 Mâne pe la ora aceasta trimite-voiu servii mei la tine, şi vor cerceta casa ta şi casele servilor tăi; şi orice va fi plăcut ochilor tăi, se va da în mânile lor, şi ei vor lua. 7 Atuncia chemă regele lui Israel pre toţi bătrânii ţării, şi zise: Luaţi aminte, rogu-vă, şi vedeţi, cum acesta caută răutate; căci trimise cătră mine pentru femeile mele şi copiii mei, argintul meu şi aurul meu, şi nu i-am oprit nimica. 8 Şi ziseră lui toţi cei bătrâni şi tot poporul: Să nu asculţi, nici să-i învoeşti. 9 Deci zis-a el către solii lui Benhadad: Spuneţi domnului meu, regele: Toate pentru câte ai trimis la servul tău la început voiu face; dar acest lucru nu pot să fac. Şi solii merseră, şi aduseră lui răspunsul.
10 Şi trimise din nou Benhadad către el, şi zise: Aşa să-mi facă zeii şi încă mai mult, dacă ţărâna Samariei va ajunge spre a umple mâna a tot poporul, care stă la picioarele mele. 11 Şi-i răspunse regele lui Israel, şi zise: Spuneţi-i: Cel ce încinge armele să nu se mândrească, ca cel ce le scoate. 12 Şi când Benhadad auzi cuvântul acesta, se afla bând, el şi regii, în corturi, şi zise servilor săi: Înşiraţi-vă de bătaie; şi s’au înşirat de bătaie împotriva cetăţii.
13 Şi iată, se apropiă de Ahab, regele lui Israel, un profet, zicând: Aşa zice Domnul: Vezi toată mulţimea aceasta mare? Iată, eu o voiu da în mâna ta astăzi, şi vei cunoaşte că eu sunt Domnul. 14 Şi Ahab zise: Prin cine? Şi el răspunse: Aşa zice Domnul: Prin tinerii mai marilor preste provincii. Atuncia zise Ahab: Cine va începe bătaia? Şi el răspunse: Tu. 15 Atuncia el numără pre tinerii mai marilor preste provincii; şi au fost două sute treizeci şi doi; şi după ei numără pre tot poporul, pre toţi fiii lui Isaael, şapte mii. 16 Şi au ieşit pela miazăzi. Iar Benhadad bea şi se îmbăta în corturi, el şi regii, cei treizeci şi doi de regi, cari-l ajutau. 17 Şi ieşiră tinerii mai marilor preste provincii; şi Benhadad trimise, şi se spuse lui, zicând: Bărbaţi au iesit din Samaria. 18 Şi el zise: De au ieşit spre pace, prindeţi-i vii; şi de au ieşit spre resbel, prindeţi-i vii. 19 Ieşit-au deci din cetate aceşti tineri ai mai marilor preste provincii, şi oastea, care-i urma pre ei; 20 Şi lovi fiecare pre omul său; şi Sirienii fugiră, şi-i urmări pre ei Israel; şi Benhadad, regele Siriei, scăpă pre un cal, împreună cu călăreţii. 21 Şi a ieşit regele lui Israel, şi a lovit călăreţii şi carele, şi făcu între Sirieni ucidere mare.
22 Şi se apropiă profetul de regele lui Israel, şi zis-a lui: Du-te, reîntăreşte-te, şi cugetă, şi vezi ce faci; căci după împlinirea anului regele Siriei se va sui asupră-ţi.
23 Iar servii regelui Siriei ziseră acestuia: Zeul lor este zeul munţilor, pentru acesta ne-a răpus; iar dacă ne vom lupta cu dânşii în şes, desigur noi îi vom răpune pre ei. 24 Fă deci lucrul acesta: Scoate pre fiecare rege din locul său, şi pune în locul lor căpitenii. 25 Iar tu întocmeşte-ţi armata, cum a fost acea, care ai pierdut-o: cal în loc de cal şi car în loc de car; şi să ne luptăm cu dânşii în şes; şi desigur îi vom răpune. Şi el ascultă de vocea lor, şi făcu aşa.
26 Şi după trecerea anului, numără Benhadad pre Sirienii, şi se sui la Afek, să se lupte cu Israel. 27 Şi fiii lui Israel se numărară, şi provăzându-se cu ale hrănii, se duseră spre întâmpinarea lor; şi tăbărîră fiii lui Israel în faţa lor ca două turme mici de capre; iar Sirienii umplură ţara.
28 Şi se apropiă un om al lui Dumnezeu, şi vorbi către regele lui Israel, si zise: Aşa zice Domnul: Fiindcă Sirienii ziseră: Domnul este zeul munţilor, iar nu zeul văilor, deaceea voiu da în mâna ta toată această mare mulţime; şi veţi cunoaste, că eu sunt Domnul.
29 Şi ei stătură în tabără faţă unul către altul şapte zile; şi în ziua a şaptea începură lupta, şi bătură fiii lui Israel din Sirieni o sută de mii de pedestri într’o zi. 30 Iar cei rămaşi fugiră la Afek spre cetate; şi căzu zidul preste douăzeci şi şapte de mii din bărbaţii rămaşi. Şi Benhadad fugi, şi intră în cetate, şi se ascunse în camera cea mai din lăuntru. 31 Şi ziseră către el servii lui: Iată auzit-am, că regii casei lui Israel sunt regi miloşi: Să ne punem deci saci preste coapsele noastre şi funii pre capetele noastre, şi să ieşim înaintea regelui lui Israel; poate lăsa-va ţie vieaţa. 32 Se încinseră deci cu saci preste coapsele lor şi cu funii pre capetele lor, şi veniră la regele lui Israel, şi ziseră: Servul tău Benhadad, zice: Rogu-te, lasă-mă să trăiesc. Şi el zise: Trăieşte încă? Fratele meu este. 33 Şi bărbaţii aceştia socotiră aceasta drept semn bun, şi se grăbiră a prinde cuvântul, ce el a scăpat a zice, şi ziseră: Fratele tău Benhadad! Şi Ahab a zis: Duceţi-vă, aduceţi-l. Şi când veni la dânsul Benhadad, îl sui în carul său. 34 Şi Benhadad a zis către el: Cetăţile, ce a luat părintele meu dela părintele tău, le voiu înapoia; şi-ţi vei face uliţi în Damasc, cum a făcut şi părintele meu în Samaria. Şi eu, zis-a Ahab, te voiu lăsa să pleci cu acest legământ. Aşa el făcu legământ cu dânsul, şi-l lăsă să plece.
35 Şi un bărbat din fiii profeţilor zis-a către aproapele său, după cuvântul Domnului: Loveşte-mă rogu-te; iar acest om nu voi să-l lovească. 36 Atunci el a zis lui: Fiindcă n’ai ascultat de vocea Domnului, iată, ducându-te dela mine, un leu te va ucide. Şi cum se duse dela el, îl află un leu, şi-l ucise. 37 Aflând el pre alt om, zis-a: Loveştemă rogu-te; şi omul îl lovi, şi-l răni. 38 Atuncia dusu-s’a profetul, şi aşteptat-a pre rege în cale, şi prefăcutu-s’a, punând văl pre ochii săi. 39 Şi când regele trecea, el strigat-a către rege, şi zis-a: Servul tău ieşit-a la resbel, şi iată, un om retrăgându-se, aduse la mine un om, şi zise: Păzeşte pre omul acesta; şi dacă cumva va lipsi, atuncia vieaţa ta va răspunde pentru vieaţa lui, sa.u vei plăti un talant de argint. 40 Şi pre când servul tău făcu ceva încoace şi încolo, nu se mai află. Şi zis-a către el regele lui Israel: Cutare este condamnarea ta, tu însuţi ai hotărît-o. 41 Atunci el se grăbi, şi-şi ridică vălul dela ochii săi; şi-l cunoscu regele lui Israel, că era dintre profeţi. 42 Şi zis-a către el: Aşa zice Domnul: Fiindcă tu ai dat drumul din mâna ta omului, pre carele eu îl hotărîsem pierderii; deaceea vieaţa ta va răspunde pentru vieaţa aceluia, şi poporul tău pentru poporul său. 43 Şi regele lui Israel dusu-s’a la casa sa trist şi nemulţumit, şi sosi în Samaria.