1 Iar după acestea Domnul făcù cunoscut şi pe alţii şaptezeci, şi-i trimise câte doi înaintea feţii sale în orice oraş şi loc, unde aveà să vie el însuşi.
2 Şi ziceà către dânşii: Secerişul este mult, dar lucrători puţini; Rugaţi-vă deci de Domnul secerişului ca să scoată lucrători la secerişul său.
3 Mergeţi: Iată eu vă trimit ca miei între lupi.
4 Nu purtaţi pungă de bani, nici traistă, nici încălţăminte; nu uraţi la nimenea pe cale.
5 În casa în care veţi fi intrat, ziceţi mai întâiu: Pace casei acesteia.
6 Şi dacă este acolo fiul păcii, va stà asupra lui pacea voastră; Iar dacă nu este, se va întoarce spre voi.
7 Rămâneţi în aceiaşi casă mâncând şi bând ce sunt la dânşii; pentru că vrednic este lucrătorul de plata sa. Nu vă mutaţi din casă în casă.
8 Şi în orice oraş intraţi şi vă primesc pe voi, mâncaţi ce vă este pus înainte,
9 Şi tămăduiţi pe cei bolnavi în el, şi spuneţi-le: S’a apropiat la voi împărăţia lui Dumnezeu.
10 Dar în orice oraş veţi fi intrat şi nu vă primeşte, ieşind în stradele lui ziceţi:
11 Şi praful ce se lipì de noi din oraşul vostru îl scuturăm vouă la picioare: dar cunoaşteţi aceasta, că s’a apropiat împărăţia lui Dumnezeu.
12 Zic vouă că în ziua aceea va fi mai uşor pentru Sodoma decât pentru acel oraş.
13 Vai ţie Chorazim, vai ţie Betsaida: Că dacă în Tir şi Sidon s’ar fi făcut minunile ce au fost făcute în voi, demult stând în sac şi cenuşă s’ar fi pocăit.
14 Dar Tirului şi Sidonului va fi mai uşor la judecată decât vouă.
15 Şi tu Capernaum, nu fuşi ridicat până la cer? Până la iad vei fi pogorît.
16 Cine ascultă de voi, de mine ascultă, şi cine vă dispreţuieşte pe voi, pe mine mă dispreţuieşte: iar cine mă dispreţuieşte pe mine, dispreţuieşte pe cel care m’a trimis pe mine.
17 Şi se întoarseră cei şaptezeci cu bucurie zicând: Doamne, chiar demonii ni-se supun în numele tău.
18 Iar el le zise: Zăream pe satan ca un fulger căzând din cer.
19 Iată v’am dat putere să călcaţi preste şerpi şi scorpii, şi preste toată puterea vrăjmaşului, şi nimic nu va vătămà pe voi.
20 Dar nu vă bucuraţi de aceasta că duhurile vi se supun; bucuraţi-vă că numele voastre sunt scrise în ceruri.
21 În acelaşi ceas se înveselì în sfântul duh, şi zise: Te laud Tată, Doamne al cerului şi al pământului, că ai ascuns acestea de înţelepţi şi pricepuţi, şi le ai descoperit celor neştiutori; Aşà Tată, că aşà a fost bunăvoinţă înaintea ta.
22 Şi întorcându-se către ucenici zise: Toate-mi sunt date mie de către Tatăl meu, şi nimenea nu cunoaşte cine este Fiul decât numai Tatăl, şi cine este Tatăl decât numai Fiul, şi acela căruia ar voi Fiul să-i descopere.
23 Şi întorcându-se la o parte zise către ucenici: Fericiţi sunt ochii care văd ce vedeţi.
24 Căci zic vouă că mulţi profeţi şi împăraţi voiră să vază ce vedeţi voi, şi nu văzură, şi să auză ce auziţi, şi nu auziră.
25 Şi iată un învăţător de lege se sculă ispitindu-l, zicând: Învăţătorule, ce făcând voiu moştenì viaţa vecinică?
26 Iar el zise către dânsul: În lege ce este scris? Cum citeşti?
27 Şi răspunzând zise: „Vei iubì pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta şi în tot sufletul tău şi în toată tăria ta şi în tot cugetul tău,” şi „pe aproapele tău ca pe tine însuţi.”
28 Iar el îi zise: Drept ai răspuns; fă aceasta şi vei fi viu.
29 Dar el voind să se îndrepteze pe sine zise către Iisus: şi cine este aproapele meu?
30 Şi răspunzând Iisus zise: Un om mergea în jos de la Ierusalim la Ierichon, şi căzù între tâlhari, care şi desbrăcându-l şi rănindu-l se duseră, lăsându-l jumătate mort.
31 Din întâmplare un preot mergeà în jos pe aceea cale, şi văzându-l trecù pe-alăturea de dânsul.
32 Asemenea şi un levit sosind la acel loc, după ce venì şi văzù trecù pe-alăturea de dânsul.
33 Dar un samaritan mergând pe cale venì la el şi văzându-l i-se făcù milă,
34 Şi apropiindu-se legă rănile lui turnând untdelemn şi vin, şi punându-l pe dobitocul său îl duse la o casă de popsire, şi purtă grijă de dânsul.
35 Iar în ziua următoare dimineaţa când ieşì, scoţând doi dinari dete celui care îl primise şi zise: Poartă grijă de dânsul, şi ce vei fi mai cheltuit eu îţi voiu dà înapoi, când mă întorc iar aci.
36 Care dintre aceşti trei ţi-se pare a fi fost aproapele celui care căzù între tâlhari?
37 Şi el zise: cel care făcù milă cu dânsul. Atuncia Iisus îi zise: Du-te, fă şi tu asemenea.
38 Iar când ei mergeau el intră într’un sat: şi o femeie cu numele Marta îl primì în casa ei.
39 Şi aceasta aveà o soră numită Maria, şi care stând jos lângă picioarele Domnului ascultà cuvântul lui;
40 Iar Marta erà prinsă la o parte de multă slujire. Şi stând zise: Doamne, nu-ţi este grijă că sora mea mă lasă singură ca să slujesc? Zi-i dar ca să pună mâna împreună cu mine.
41 Şi răspunzând Domnul îi zise: Marta, Marta, pentru multe îngijeşti şi de multe te îngrijeşti,
42 Dar de-un lucru este trebuinţă; căci Maria şi-a ales partea bună, ce nu va fi luată de la dânsa.