1 Şi chemând la sine pe cei doisprezece le dete putere şi împuternicire preste toţi demonii şi să tămăduiască boale.
2 Şi-i trimise să predice împărăţia lui Dumnezeu şi să vindece pe bolnavi,
3 Şi zise către dânşii: Nu luaţi nimic pe cale, nici toeag, nici traistă, nici pâne, nici argint, nici să nu aveţi câte două vestminte.
4 Şi în ce casă veţi fi intrat, acolo rămâneţi şi de acolo ieşiţi.
5 Şi câţi nu vă primesc pe voi, ieşind din acel oraş scuturaţi praful de pe picioarele voastre spre mărturie împotriva lor.
6 Iar ei ieşind umblau din sat în sat binevestind şi tămăduind pretutindenea.
7 Şi auzì Irod tetrarhul toate ce se făceau, şi erà în nedumerire despre ce se spuneà de către unii că Ioan s’a sculat dintre morţi.
8 Iar de către alţii că Ilie s’a arătat, şi de către alţii că s’a sculat un profet oarecare dintre cei vechi.
9 Şi Irod zise: lui Ioan eu i-am tăiat capul; dar cine este acesta despre care aud astfel de fapte? Şi căutà să-l vază.
10 Şi întorcându-se apostolii îi spuseră câte făcură. Şi luându-i cu sine se duse la o parte la un oraş numit Betsaida.
11 Iar gloatele aflând îi urmară şi el primindu-i le vorbià despre împărăţia lui Dumnezeu, şi vindecà pe cei care aveau trebuinţă de tămăduire.
12 Şi ziua începù a se înserà: atuncia venind la dânsul cei doisprezece îi ziseră: dă drumul gloatei, ca ducându-se în satele şi în locurile dimprejur să poposească, şi să afle de mâncare, pentru că aci suntem în loc pustiu.
13 Iar el zise către dânşii: Daţi-le voi să mănânce. Şi ei ziseră: Nu avem mai mult decât cinci pâni şi doi peşti, afară numai dacă ducându-ne noi vom fi cumpărat de mâncare la tot poporul acesta.
14 Şi erau ca la cinci mii de bărbaţi. Dar el zise către ucenicii săi: Aşezaţi-i la masă cete de câte cincizeci.
15 Şi ei făcură astfel şi aşezară pe toţi la masă.
16 Iar el luând cele cinci pâni şi cei doi peşti, căutând spre cer le binecuvântă şi frânse, şi dete ucenicilor ca să deà în mâni la gloată.
17 Şi mâncară şi se săturară toţi şi se luă ce le rămase douăsprezece coşuri de fărămituri.
18 Şi când se rugă el singur ucenicii erau cu dânsul şi-i întrebă zicând: Cine zic gloatele că sunt eu?
19 Iar ei răspunzând ziseră: Ioan Botezătorul, iar alţii Ilie, şi alţii că s’a sculat un profet oarecare dintre cei vechi.
20 Şi le zise: Dar voi cine ziceţi că sunt eu? Şi răspunzând Petru zise. Hristosul lui Dumnezeu.
21 Şi certându-i poruncì să nu spună aceasta la nimeni.
22 Zicând că fiul omului trebue să sufere multe şi să nu fie primit drept bun de către bătrânii şi mai marii preoţilor şi cărturari, şi să fie omorît, şi a treia zi să învieze.
23 Şi vorbià către toţi: Dacă voeşte cineva să vie după mine, să se lepede de sine şi să ià crucea sa în fiecare zi, şi să-mi urmeze.
24 Căci cine va fi voit să-şi scape sufletul, îl va pierde; dar cine va fi pierdut sufletul său pentru mine, acesta îl va scăpà.
25 Pentru că ce-şi foloseşte un om câştigând lumea întreagă, şi pierzându-se pe sine însuşi sau fiind păgubit?
26 Căci cine se va fi ruşinat de mine şi de cuvintele mele, de acesta se va ruşinà Fiul omului, când va venì întru mărirea sa şi a Tatălui şi a sfinţilor îngeri.
27 Şi zic vouă: Sunt într’adevăr unii din cei de faţă care nu vor gustà moarte până ce nu vor fi văzut împărăţia lui Dumnezeu.
28 Şi după cuvintele acestea, ca la opt zile, luând cu sine pe Petru şi pe Ioan şi pe Iacob se suì pe munte ca să se roage.
29 Şi când se rugà chipul feţei lui se făcù altul, şi îmbrăcămintea lui albă, strălucind.
30 Şi iată vorbeau împreună cu dânsul doi bărbaţi, care erau Moise şi Ilie,
31 Care arătându-se în mărire spuneau sfârşitul său pe care aveà să-l împliniască în Ierusalim.
32 Iar Petru şi cei împreună cu dânsul erau îngreunaţi de somn; dar veghiând ei încă văzură mărirea lui şi pe cei doi bărbaţi care stăteau împreună cu dânsul.
33 Şi pe când se despărţeau ei de la dânsul, Petru zise către Iisus: Învăţătorule, este bine ca noi să fim aici, şi să facem trei colibi, un ţie, şi lui Moise una şi una lui Ilie, neştiind ce vorbeşte,
34 Zicând el acestea se făcù un nour şi-i umbrì; iar dânşii se înspăimântară când ei intrară în nour.
35 Şi se făcù un glas din nour zicând: Acesta este Fiul meu cel ales, ascultaţi de dânsul.
36 Şi când se făceà glasul Iisus se află singur. Şi ei tăcură şi nu spuseră în acele zile nimenui nimic din cele ce văzuseră.
37 Iar în ziua următoare dându-se ei jos de pe munte, îl întâmpină gloată multă.
38 Şi iată un bărbat din gloată strigă zicând: Învăţătorule, te rog, caută spre fiul meu, că îl am numai pe el.
39 Şi iată duhul îl apucă şi deodată răcneşte şi îl scutură cu spumare, şi abia se depărtează de la dânsul sdrobindu-l.
40 Şi m’am rugat de ucenicii tăi ca să-l deà afară, dar nu putură.
41 Şi Iisus răspunzând zise: O neam necredincios şi sucit, până când voiu fi la voi şi vă voiu îngăduì? Adù aci pe fiul tău.
42 Dar pe când veneà la dânsul, îl scutură demonul şi-l sguduì tare; iar Iisus certă duhul necurat, şi tămăduì pe copil şi-l dete tatălui său.
43 Şi toţi rămaseră uimiţi de mărirea lui Dumnezeu. Dar pe când toţi se minunau de toate câte făceà, Iisus zise către ucenicii săi:
44 Puneţi voi în urechile voastre cuvintele acestea: Căci Fiul omului are să fie dat în mâni de oameni.
45 Dar ei nu înţelegeau rostul acesta, şi erà ascuns faţă de dânşii, ca să nu-l priceapă; şi se temeau ca să-l întrebe despre acest rost.
46 Şi intră gând în ei, cine dintre dânşii ar fi mai mare.
47 Dar Iisus cunoscând gândul inimei lor, luând un copil îl puse lângă sine,
48 Şi le zise: Oricine va fi primit pe acest copil în numele meu, pe mine mă primeşte; şi oricine mă va fi primit pe mine, primeşte pe cel care m’a trimis pe mine; căci cine este mai mic între voi toţi, acesta este mare.
49 Şi răspunzând Ioan zise: Învăţătorule, ştim pe unul care în numele tău dă afară pe demoni, şi îl oprirăm, pentru că nu urmează împreună cu noi.
50 Dar Iisus zise către dânsul: Nu opriţi, căci cine nu este împotriva voastră, pentru voi este.
51 Şi când fură împlinite zilele înălţării sale,şi el însuşi îşi îndreptă faţa ca să meargă la Ierusalim.
52 Atuncia trimise vestitori înaintea feţii sale. Şi ei ducându-se intrară într’un oraş de Samariteni, ca să gătească pentru dânsul;
53 Şi nu-l primiră, pentru că faţa lui era îndreptată spre Ierusalim.
54 Şi văzând ucenicii săi Iacob şi Ioan ziseră: Doamne, voeşti să zicem ca să se pogoare foc din cer şi să-i mistuiască precum a făcut si Ilie?
55 Iar el întorcându-se îi certă. Şi zise: Nu ştiţi ai cărui duh sunteţi voi; căci Fiul omului n’a venit să pearză suflete de oameni, ci să scape.
56 Şi se duseră într’alt sat.
57 Şi mergând ei, unul zise către dânsul pe cale: voiu urmà ţie oriunde te vei fi dus.
58 Şi Iisus îi zise: vulpile au vizuini şi paserile cerului locuinţe, însă Fiul omului n’are unde să-şi plece capul.
59 Atuncia zise către un altul: Urmează-mi. Iar el zise: Doamne, dă-mi voie ca mai întâiu ducându-mă să îngrop pe tatăl meu.
60 Şi el zise: Lasă morţii să îngroape pe morţii lor, iar tu ducându-te dă de ştire în toate părţile de împărăţia lui Dumnezeu.
61 Şi un altul zise: Îţi voiu urmà ţie, Doamne, dar mai întâiu dă-mi voie să las în rânduială pe cei care sunt în casa mea.
62 Iar Iisus zise către dânsul: Nimenea punând mâna sa pe plug şi uitându-se înapoi, nu este potrivit pentru împărăţia lui Dumnezeu.