1 Şi după aceea el călătorià din oraş în oraş şi din sat în sat predicând şi binevestind împărăţia lui Dumnezeu.
2 Şi cei doisprezece împreună cu dânsul, şi oarecare femei care fusese tămăduite de duhuri rele şi de boale. Maria care se numeşte Magdalena, dela care ieşise şapte demoni.
3 Şi Ioana femeia lui Chuza, îngrijitorul lui Irod, şi Susana şi altele multe, care îi ajutau din averea lor.
4 Dar când se adună gloată multă şi din cei care călătoreau la dânsul de prin oraşe zise în pildă:
5 Ieşit-a semănătorul, să semene sămânţa lui. Şi când semăna el o sămânţă căzù lângă cale, şi fù călcată, şi paserile cerului o mâncară.
6 Şi alta căzù jos pe piatră, şi crescând se uscă pentru că nu aveà umezeală;
7 Şi alta căzù în mijlocul spinilor, şi spinii crescând dimpreună o înăbuşiră;
8 Şi alta căzù pe pământul cel bun, şi crescând făcù rod însutit. Acestea zicând strigă: Cine are urechi să asculte cu luare aminte.
9 Iar ucenicii săi îl întrebau ce ar fi pilda aceasta.
10 Şi el zise: Vouă este dat să înţelegeţi tainele împărăţiei lui Dumnezeu, iar celorlalţi în pilde, ca privind să nu vază şi auzind să nu priceapă.
11 Iar pilda este aceasta: sămânţa este cuvântul lui Dumnezeu.
12 Iar cele de lângă cale sunt cei care auziră, apoi vine diavolul şi ia cuvântul din inima lor, ca nu cumva crezând să fie mântuiţi.
13 Iar cele de pe piatră sunt cei care când au auzit primesc cu bucurie cuvântul, dar aceştia n’au rădăcină, ci cred câtva timp, şi în timp de încercare se lapădă.
14 Iar ce căzù între spini, aceştia sunt care auziră, dar supuşi fiind la griji şi avuţie şi la plăcerile vieţii sunt înăbuşiţi şi nu fac rod deplin.
15 Iar ce căzù în pământ bun, aceştia sunt cei care după ce auziră cu inimă curată şi bună ţin cuvântul şi rodesc în răbdare.
16 Nimenea aprinzând lumânarea o acopere cu vas sau o pune sub pat; ci o pune în sfeşnic, pentru ca cei care intră să vază lumina.
17 Căci nu este ceva ascuns, care să nu fie dat pe faţă, nici n’a fost ceva ascuns care să nu fie cunoscut şi să nu vie la arătare.
18 Deci luaţi seamă cum auziţi: căci cine are, i-se va dà, şi cine nu are, se va luà dela dânsul şi ce gândeşte că are.
19 Şi venì la dânsul muma şi fraţii lui, şi nu puteau să se întâlnească cu dânsul din pricina gloatei.
20 Şi i-se aduse ştire că muma ta şi fraţii tăi steteau afară dorind să te vază.
21 Iar el răspunzând zise către dânşii: muma mea şi fraţii mei sunt aceştia care ascultă şi fac cuvântul lui Dumnezeu.
22 Şi într’una din zile el intră într’un vas şi ucenicii săi; şi zise către dânşii: să trecem dincolo de lac; şi plecară.
23 Iar mergând ei cu vasul, el adormì. Şi se lăsă pe lac o furtună de vânt, şi dânşii erau umpluţi de valuri şi steteau în primejdie.
24 Şi venind la dânsul îl deşteptară zicând: Învăţătorule, Învăţătorule, suntem pierduţi. Iar el deşteptându-se certă vântul şi valul apei; şi încetară şi se făcù linişte.
25 Atuncia le zise: Unde este credinţa voastră? Iar ei temându-se se mirară, zicând unii către alţii; cine este oare acesta, pentru că porunceşte chiar vânturilor şi apei, şi ascultă de dânsul?
26 Şi veniră la uscat în ţinutul Gherasenilor, care este în faţă dincolo de Galilea.
27 Iar ieşind el la uscat îl întâmpină un bărbat oarecare din oraş având demoni: şi mult timp nu se îmbrăcase cu haină, şi nu stà în casă ci în gropi de morminte.
28 Văzând dar pe Iisus şi răcnind căzù la dânsul, şi cu glas mare zise:Ce ai cu mine Iisuse, Fiule al lui Dumnezeu cel Preaînalt? Rogu-te nu mă muncì.
29 Căci poruncià duhului necurat să iasă din om: pentru că de mulţi ani îl târâse cu dânsul, şi erà legat cu lanţuri şi păzit în legături de picioare, dar rupând legăturile erà mânat de demon în pustii.
30 Şi Iisus îl întrebă zicând: Cum te numeşti? Şi el zise: Legiune, că mulţi demoni intrase într’însul.
31 Şi-l rugau ca să nu le poruncească să se ducă în abiz.
32 Şi erà acolo o turmă de porci mulţi păscând în munte; şi-l rugară ca să le deà voie să intre în aceia. Şi le dete voie.
33 Iar demonii ieşind din om intrară în porci; şi se repezì turma de pe râpă în lac, şi se înecă.
34 Şi păzitorii văzând ce s’a întâmplat fugiră şi vestiră în oraş şi la ţară.
35 Iar ei ieşiră să vază ce s’a întâmplat, şi veniră la Iisus, şi găsiră pe omul, din care ieşise demonii, îmbrăcat şi întreg la minte stând la picioarele lui Iisus; şi se temură.
36 Şi cei care văzură le spuseră cum fù scăpat cel demonizat.
37 Şi-l rugă toată mulţimea ţinutului Gherasenilor ca să plece de la dânşii, pentru că erau cuprinşi de frică mare; iar el intrând în vas se întoarse.
38 Şi bărbatul din care ieşise demonii îl rugà ca să fie împreună cu dânsul: dar Iisus îl lăsă zicând:
39 Întoarce-te la casa ta, şi spune câte ţi-a făcut ţie Dumnezeu. Şi plecă, vestind prin tot oraşul câte i-a făcut Iisus.
40 Şi întorcându-se Iisus, gloata îl primì bine; căci toţi îl aşteptau.
41 Şi iată venì un bărbat cu numele Iair, şi el erà mai mare al sinagogei; şi căzând la picioarele lui Iisus îl rugă ca să intre în casa lui,
42 Că aveà o singură fată ca de doisprezece ani, şi aceasta erà pe moarte. Şi mergând el, gloatele îl înghesuiau.
43 Şi o femeie fiind în curgere de sânge de doisprezece ani, care după ce mai cheluise cu doctorii toată averea ei, nu putù fi tămăduită de nimeni,
44 Apropiindu-se de dinapoi atinse ciucurile vestmântului său, şi îndată stătù curgerea sângelui ei.
45 Şi Iisus zise: cine este care mă atinse? Şi tăgăduind toţi, zise Petru şi cei împreună cu dânsul: Învăţătorule, gloatele te împresoară şi te strâmtorează, şi zici cine mă atinse?
46 Dar Iisus zise: Cineva mă atinse, căci eu simţii puterea ieşită de la mine.
47 Iar femeia văzând că nu rămase ascunsă, tremurând venì şi căzând la el, spuse înaintea poporului întreg pricina pentru care îl atinse, şi cum fù îndată tămăduită.
48 Şi el îi zise: Fiică, credinţa ta te-a scăpat; du-te în pace.
49 Vorbind el încă vine cineva de la mai marele sinagogei zicând că a murit fiica ta; nu mai supărà pe învăţătorul.
50 Iar Iisus auzindu-i răspunse zicând:Nu te teme, crede numai, şi va fi scăpată.
51 Şi după ce venì acasă nu lăsă pe nimenea să intre cu dânsul, decât numai pe Petru şi pe Ioan, şi pe Iacob şi pe tatăl copilei şi pe muma ei.
52 Iar toţi plângeau şi se jeliau de dânsa. Şi el zise: Nu plângeţi; n’a murit, ci doarme.
53 Dar ei îl luau în râs, ştiind că a murit.
54 Atuncia el dând afară pe toţi şi apucând mâna ei strigă zicând: copilă, deşteaptă-te.
55 Şi se întoarse duhul ei şi se sculă îndată, şi poruncì a i-se dà să mănânce.
56 Şi rămaseă uimiţi părinţii ei; iar el le poruncì să nu spue nimenui ce s’a făcut.