1 Şi după ce sfârşì toate cuvintele sale în auzul poprului, intră în Capernaum.
2 Iar a unui sutaş slugă, care erà în cinste la dânsul, bolnavă fiind erà să moară.
3 Şi auzind de Iisus trimise la el bătrâni ai Iudeilor, rugându-l ca venind să scape pe sluga lui.
4 Iar ei venind la Iisus îl rugară înadins, zicând că este vrednic ca să-i învoeşti aceasta;
5 Căci iubeşte poporul nostru, şi el însuşi ne clădì sinagogă.
6 Şi Iisus mergeà împreună cu ei. Şi fiind el acum nu departe de casă, sutaşul trimise la dânsul prietinii zicându-i: Doamne, nu te ostenì: Căci nu sunt vrednic ca să intrì sub acoperişul meu;
7 De aceea nici nu m’am crezut pe mine însumi vrednic ca să vin la tine; ci zi un cuvânt şi se va tămăduì sluga mea.
8 Căci şi eu sunt om pus sub stăpânire, având sub mine ostaşi, şi zic acestuia: du-te, şi se duce, şi altuia: vino, şi vine, şi slugii mele: fă aceasta, şi face.
9 Iar Iisus auzind acestea se minună de el, şi întorcându-se zise gloatei care îi urmà: Vouă vă zic, nici în Israel n’am găsit atâta credinţă.
10 Şi trimişii întorcându-se acasă aflară sluga sănătoasă.
11 Şi în ziua următoare se duse într’un oraş numit Naim; şi mergeau împreună cu dânsul ucenici destui ai lui şi gloată multă.
12 Iar când se apropie de poarta oraşului, iată se aduceà afară un mort, fiu unic la muma lui, şi ea însăşi erà văduvă, şi gloată destulă din oraş erà cu dânsa.
13 Şi văzându-o Domnul i-se făcù milă de ea şi îi zise: Nu plânge.
14 Şi apropiindu-se atinse coştigul, iar cei care-l duceau stătură, şi el zise: tânăre, ţie-ţi zic, scoală-te.
15 Şi mortul se ridică în sus şi începù să vorbească, şi-l dete mumei lui.
16 Iar pe toţi îi cuprinse frică, şi măriau pe Dumnezeu zicând că profet mare s’a ridicat între noi, şi că Dumnezeu a cercetat pe poporul său.
17 Şi ieşì cuvântul acesta despre dânsul în toată Iudea şi în toată împrejurimea.
18 Şi duseră ştire lui Ioan ucenicii săi despre toate acestea,
19 Şi Ioan chemând la sine pe doi dintre ucenicii săi trimise la Iisus zicând: Tu eşti acela care vine, sau pe altul să aşteptăm?
20 Şi venind la dânsul bărbaţii ziseră: Ioan Botezătorul ne-a trimis la tine zicând: Tu eşti acela care vine, sau pe altul să aşteptăm?
21 Şi în ceasul acela vindecă pe mulţi de boale şi de răni şi de duhuri rele, şi anume la mulţi orbi dăruì vedere.
22 Şi răspunzând Iisus le zise: Mergând spuneţi lui Ioan ce văzurăţi şi auzirăţi că orbii văd, şchiopii umblă, leproşii se curăţesc, surzii aud, morţii se scoală, săracilor se binevesteşte:
23 Şi fericit este cine nu se va fi smintit întru mine.
24 Iar după ce plecară trimişii lui Ioan, începù să vorbească către gloate despre Ioan: Ce aţi ieşit în pustie să vedeţi? O trestie clătinându-se de vânt?
25 Dar ce aţi ieşit să vedeţi? Un om îmbrăcat în vestminte moi? Iată cei care sunt în vestminte alese şi în desfătare se află în case împărăteşti.
26 Dar ce aţi ieşit să vedeţi? Un profet? Adevăr zic vouă, şi mai mult decât un profet.
27 Acesta este despre care s’a scris: „Iată eu trimit înaintea feţei tale pe îngerul meu, care va gătì calea ta înaintea ta.”
28 Zic vouă, dintre cei născuţi de femei nimenea nu este profet mai mare decât Ioan, şi cine este mai mic în împărăţia lui Dumnezeu este mai mare decât dânsul.
29 Şi auzind tot poporul şi vameşii îndreptăţiră pe Dumnezeu, botezaţi fiind ei cu botezul lui Ioan.
30 Dar fariseii şi învăţătorii de lege, nefiind botezaţi de dânsul, desfiinţară în privinţa lor înşile hotărîrea lui Dumnezeu.
31 Deci cu cine voiu asemănà pe oamenii acestui neam? Şi cu cine se aseamănă ei?
32 Se aseamănă cu copiii care stau în târg şi strigă unii către alţii şi zic: V’am cântat din fluer şi n’aţi jucat, v’am cântat de jale şi n’aţi plâns.
33 Căci a venit Ioan Botezătorul nici pâne mâncând, nici vin bând, şi ziceţi: are demon.
34 A venit Fiul omului mâncând şi bând şi ziceţi: Iată om mâncător şi băutor de vin, prietin al vameşilor şi păcătoşilor.
35 Şi s’a cunoscut de dreaptă înţelepciune de către toţi fiii ei.
36 Şi unul dintre farisei îl rugà ca să mănânce împreună cu dânsul; şi intrând în casa fariseului şezù la masă.
37 Şi iată o femeie care erà în oraş o păcătoasă, înţelegând că şade la masă în casa fariseului, aducând un alabastru cu mir,
38 Şi stând dinapoi lângă picioarele lui, plângând începù să ude cu lacrimi picioarele lui şi le şterse cu părul capului ei, şi sărutà picioarele lui şi le ungeà cu mir.
39 Văzând dar fariseul care-l chemase, vorbì întru sine zicând: Acesta dacă ar fi profet, ar cunoaşte cine şi ce fel este femeia care îl atinge; căci este păcătoasă.
40 Şi răspunzând Iisus zise către dânsul: Simone: am să-ţi spun ceva. Iar el zise: Învăţătorule, spune.
41 Un împrumutător cu dobândă aveà doi datornici; unul îi datora cinci sute de dinari, iar celălalt cincizeci.
42 Neavând ei să plătească, îi iertă pe amândoi; deci care dintre amândoi îl va iubì mai mult?
43 Răspunzând Simon zise: gândesc că acela căruia i-s’a iertat mai mult. Iar el îi zise: drept ai judecat.
44 Şi întorcându-se către femeie zise lui Simon: vezi această femeie? Îţi intrai în casă, apă pentru picioarele mele nu dedeşi; dar aceasta cu lacrămi îmi udă picioarele şi cu părul capului ei le şterse.
45 Sărutare nu-mi dedeşi; dar aceasta de când intraiu nu încetă sărutându-mi picioarele.
46 Cu untdelemn nu-mi unseşi capul: dar aceasta cu mir îmi unse picioarele.
47 De aceea zic ţie, iertate sunt păcatele ei cele multe, că mult a iubit; iar cui puţin i-se iartă, puţin iubeşte.
48 Şi îi zise: Iertate-ţi sunt păcatele.
49 Şi cei care şedeau împreună la masă începură să zică între dânşii: Cine este acesta care iartă chiar păcate?
50 Şi zise către femeie: Credinţa ta te-a mântuit, du-te în pace.