1 Şi într’o sâmbătă – a doua după cea dintâiu – el treceà prin sămănături; şi ucenicii lui smulgeau spice şi frecându-le cu mânile mâncau.
2 Iar unii dintre farisei ziseră: Pentru ce faceţi ce nu se cade a face sâmbăta:
3 Şi răspunzând Iisus zise către dânşii: Nici aceasta n’aţi citit ce făcù David, când flămânzì el şi cei care erau cu dânsul?
4 Cum intră în casa lui Dumnezeu şi luă pânile punerii înainte şi mâncă şi dete şi celor cu dânsul, pe care nu se cuvine a le mânca decât numai preoţii?
5 Şi le ziceà că Domn este Fiul omului şi al sâmbetei.
6 Şi în cealaltă sâmbătă el intră în sinagogă şi învăţà. Şi erà acolo un om şi mâna lui dreaptă erà uscată.
7 Iar cărturarii şi fariseii îl pândeau dacă tămădueşte sâmbăta, ca să găsească a-l învinuì.
8 Dar el ştià gândurile lor. Şi zise omului care aveà mâna uscată: Scoală şi stai în mijloc. Şi sculându-se stătù.
9 Şi atuncia Iisus zise către dânşii: Vă întreb dacă se cuvine sâmbăta a face bine sau a face rău, a scăpa sau a pierde un suflet?
10 Şi privindu-i pe toţi îi zise; Întinde mâna ta, iar el făcù aşà, şi se făcù sănătoasă mâna lui ca şi cealaltă.
11 Iar ei se umplură de furie, şi vorbeau între dânşii unii către alţii ce ar face lui Iisus.
12 Şi în zilele acestea el ieşì la munte ca să se roage, şi petrecea noaptea în rugăciune către Dumnezeu.
13 Şi când se făcù ziuă chemă la sine pe ucenicii săi, şi după ce alese doisprezece dintre ei pe care îi numì şi apostoli,
14 Pe Simon pe care îl numì şi Petru, şi pe Andreiu fratele lui, şi pe Iacob şi Ioan, şi pe Filip şi Bartolomeu,
15 Şi pe Mateiu şi Toma, şi pe Iacob al lui Alfeu şi pe Simon, numit Zelotul,
16 Şi pe Iuda al lui Iacob, şi pe Iuda Iscariotu, care se făcù trădător.
17 Şi după ce se dete jos cu dânşii, stătù pe un loc şes, şi stătù gloată multă de ucenici ai săi, şi mulţime mare a poporului din toată Iudea şi Ierusalim, şi de pe marginea mării Tirului şi Sidonului, care veniră să-l asculte şi să fie vindecaţi de boalele lor,
18 Şi cei bântuiţi de duhuri necurate erau tămăduiţi.
19 Şi toată gloata căutà să-l atingă, că putere ieşeà dela dânsul şi vindecà pe toţi.
20 Şi el ridicându-şi ochii la ucenicii săi ziceà: Fericiţi voi cei săraci, că a voastră este împărăţia lui Dumnezeu.
21 Fericiţi voi cei flămânzi acum, că veţi fi săturaţi. Fericiţi cei care plângeţi acum, că veţi râde.
22 Fericiţi sunteţi când oamenii vă vor urî, şi când că vor scoate dintre ei şi vă vor dispreţui şi vor lepădà numele vostru ca rău din pricina Fiului omului.
23 Bucuraţi-vă în ziua aceea şi săltaţi; căci iată plata voastră este multă în cer; pentru că părinţii lor făceau în acelaşi chip cu profeţii.
24 Dar vai vouă avuţilor, că vă luaţi mângâierea voastră.
25 Vai vouă care sunteţi sătui acum, că veţi flămânzì: Vai care râdeţi acum, că vă veţi întristà şi veţi plânge.
26 Vai când toţi oamenii vor zice bine de voi; pentru că părinţii lor făceau în acelaşi chip cu profeţii mincinoşi.
27 Dar zic vouă care ascultaţi: Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, faceţi bine la cei care vă urăsc,
28 Binecuvântaţi pe cei care vă blestemă, rugaţi-vă pentru cei care vă năcăjesc.
29 Celui care te loveşte preste falcă dă-i să lovească şi pe cealaltă, şi pe cel care îţi ià vestmântul, nu-l oprì a-ţi luà şi cămaşa.
30 Dă la oricare cere dela tine, şi dela cel care ià ale tale nu cere înapoi.
31 Şi după cum voiţi să vă facă oamenii, faceţi şi voi lor asemenea.
32 Şi dacă iubiţi pe cei care vă iubesc, ce mulţumire aveţi? Căci şi păcătoşii iubesc pe cei care-i iubesc pe dânşii.
33 Şi dacă faceţi bine la cei care vă fac bine, ce mulţumire aveţi? Căci şi păcătoşii fac aceiaşi.
34 Şi dacă împrumutaţi pe aceia dela care nădăjduiţi a luà ce mulţumire aveţi? Şi păcătoşii împrumută păcătoşilor ca să primească de-o potrivă.
35 Ci iubiţi pe vrăjmaşii voştri şi faceţi bine şi împrumutaţi, nepierzând nădejdea de nimic; şi va fi plata voastră multă, şi veţi fi fii ai celui Preînalt, că el însuşi este bun către cei nemulţămitori şi răi.
36 Fiţi deci miloşi, după cum şi Tatăl vostru este milos.
37 Nu judecaţi, şi nu veţi fi judecaţi; nu osândiţi, şi nu veţi fi osândiţi; iertaţi, şi veţi i iertaţi:
38 Daţi, şi vi se va dà: măsură bună îndesată, clătinată şi vârfuită vor dà în sânul vostru. Căci cu măsura cu care măsuraţi, vi se va măsura.
39 Atuncia le spuse şi o pildă. Nu cumva un orb poate duce pe cale pe orb? Nu vor cădeà amândoi în groapă?
40 Nu este ucenic mai pe sus de învăţătorul său; dar adus la desăvârşire fiecare va fi ca învăţătorul său.
41 Pentru ce vezi gunoiul ce este în ochiul fratelui tău, şi nu zăreşti bârna ce este în ochiul tău?
42 Cum poţi zice fratelui tău, frate, stai să scot gunoiul ce este în ochiul tău, nevăzând tu însuţi bârna din ochiul tău? Făţarnice, scoate mai întâiu bârna din ochiul tău, şi atuncia vei vedeà să scoţi gunoiul ce este în ochiul fratelui tău.
43 Căci nu este pom bun făcând rod rău, nici iarăşi pom rău făcând rod bun.
44 Căci fiecare pom se cunoaşte din rodul lui; pentru că nu culeg oamenii smochine din spini, nici nu adună struguri din rugi.
45 Omul bun din comoara bună a inimei sale pune înainte ce este bun, şi cel rău din cea rea pune ce este rău; căci din prisosul inimei vorbeşte gura lui.
46 Dar pentru ce mă chemaţi Doamne, Doamne, şi nu faceţi ce zic?
47 Tot care vine la mine şi ascultă de cuvintele mele şi le face, voiu arătà vouă cu cine se aseamănă:
48 Este asemenea cu un om care clădeşte casă, care sapă adânc şi pune temelia pe piatră: şi vărsându-se apele râul bătù în casa aceea, şi nu putù s’o clatine, pentru că ea fù bine clădită.
49 Iar cine va fi ascultat şi nu va fi făcut este asemenea cu un om care clădeşte casa pe pământ fără temelie, în care bătù râul şi îndată căzù toată şi dărâmarea acelei case fù mare.