1 Şi pe când se rugà el într’un loc, când încetă, zise către dânsul unul dintre ucenicii săi: Doamne, învaţă-ne să ne rugăm, după cum şi Ioan învaţă pe ucenicii săi.
2 Iar el le zise, când vă rugaţi, ziceţi: Tată al nostru care eşti în ceruri sfinţiască-se numele tău; vie împărăţia ta; facă-se voia ta precum în cer şi pe pământ;
3 Pânea noastră de toate zilele dă-ne-o nouă în fiecare zi:
4 Şi ne iartă nouă păcatele noastre, căci şi noi iertăm oricui ne datorează: şi nu ne duce în ispită, ci ne scapă de la cel rău.
5 Şi zise către dânşii: Cine dintre voi va aveà un prietin, şi se va duce la dânsul în miezul nopţii şi-i zice: Prietine, împrumută-mi trei pâni,
6 Pentru că un prietin al meu venì de pe drum la mine şi n’am ce să-i pun înainte?
7 Şi acela răspunzând dinlăuntru zice: Nu mă dà de osteneală; acum este uşa închisă, şi copii mei sunt în pat cu mine; nu pot sculându-mă să-ţi dau.
8 Zic vouă, chiar dacă nu-i va dà sculându-se pentru că-i este prietin, totuşi pentru îndrăzneala lui sculându-se îi va dà cât are trebuinţă.
9 Şi eu zic vouă, cereţi, şi se va dà vouă, căutaţi, şi veţi aflà, bateţi, şi se va deschide vouă.
10 Căci oricine cere ià, şi cine caută află, şi celui care bate i-se va deschide.
11 Şi de la care dintre voi, ca tată, va cere fiul pâne, nu cumva îi va dà piatră? Sau dacă şi peşte va cere, nu cumva îi va dà şarpe în loc de peşte?
12 Sau dacă va cere şi un ou, nu cumva îi va dà un scorpion?
13 Deci dacă voi răi fiind ştiţi să daţi lucruri bune la copiii voştri, cu cât mai vârtos tatăl vostru care este în cer va dà din cer duh sfânt la cei care cer de la dânsul?
14 Şi scoteà un demon, şi acesta erà mut; şi ieşind demonul mutul vorbì; şi gloatele se minunau.
15 Iar unii dintre dânşii ziseră: cu Belzeebul domnul demonilor dă afară pe demoni.
16 Şi alţii ispitindu-l cereau dela dânsul un semn din cer.
17 Dar el ştiind gândurile lor le zise: orice împărăţie desbinându-se în sine este pustiită, şi casă preste casă cade.
18 Şi dacă satan s’a desbinat în sine, cum va stà împărăţia lui? Pentru că ziceţi că eu cu Belzeebul scot afară pe demoni.
19 Iar dacă eu cu Belzeebul scot afară pe demoni, fiii voştri cu cine îi scot afară? De aceea ei vor fi judecătorii voştri.
20 Şi dacă eu cu degetul lui Dumnezeu scot afară demonii, a ajuns deci la voi împărăţia lui Dumnezeu.
21 Când cel tare întrarmat fiind păzeşte curtea lui, în pace sunt averile lui.
22 Dar îndată ce unul mai tare decât dânsul venind va fi biruit, ià armătura lui în care se încrezuse, şi împarte prăzile luate de la el.
23 Cine nu este cu mine, împotriva mea este, şi cine nu strânge cu mine, risipeşte.
24 Când duhul necurat va fi ieşit din om, umblă prin locuri fără apă căutând odihnă, şi negăsind zice: Mă voiu întoarce la casa mea de unde am ieşit.
25 Şi venind o găseşte măturată şi gătită.
26 Atuncia se duce şi ià cu sine alte şapte duhuri mai rele decât el, şi intrând locueşte aci, şi se fac cele de pe urmă ale omului aceluia mai rele decât cele dintâiu.
27 Iar pe când vorbià el acestea, o femeie din gloată ridicând glas îi zise: Fericit este pântecile care te-a purtat şi ţâţele pe care le-ai supt.
28 Şi el zise: Aşà este, fericiţi care ascultă cuvântul lui Dumnezeu şi-l păzesc.
29 Şi adunându-se gloate în grămadă începù a zice: Neamul acesta este neam rău: cere semn, şi semn nu i-se va dà decât numai semnul lui Iona profetul.
30 Căci după cum Iona fù un semn pentru Niniviteni, astfel va fi şi Fiul omului pentru neamul acesta.
31 O împărăteasă de la mează-zi se va ridicà la judecată cu bărbaţii acestui neam şi îi va osândì, că a venit de la marginile pământului să asculte înţelepciunea lui Solomon, şi iată mai mult decât Solomon este aci.
32 Bărbaţi Nineviţi se vor scula la judecată cu neamul acesta şi-l vor osândì: că ei se pocăiră la predica lui Iona, şi iată mai mult decât Iona este aci.
33 Nimenea aprinzând lumina nu o pune în ascunzătoare, nici sub obroc, ci în sfeşnic, pentru ca cei care intră să vază lumina.
34 Luminătoriul corpului este ochiul tău. Când ochiul tău este curat, şi tot corpul tău este luminat; dar când este rău, şi corpul tău este întunecat.
35 Ià seama dar ca lumina care este în tine să nu fie întunerec.
36 Deci dacă tot corpul tău este luminat, neavând vre-o parte întunecată, luminat va fi tot, ca şi când luminătorul te luminează cu raza sa.
37 Şi pe când vorbià îl rugă un fariseu ca să prânzească la dânsul; şi intrând se puse la masă.
38 Iar fariseul văzând se miră că nu s’a îmbăiat mai întâiu, înainte de-a prânzì.
39 Şi Domnul zise către dânsul: acum voi fariseii curăţiţi partea din afară a paharului şi a vasului de mâncare, dar înlăuntru vostru este plin de răpire şi răutate,
40 Nemintoşilor, oare cel care făcù ce este dinafară, nu făcù şi ce este dinlăuntru?
41 Daţi dar cele dinlăuntru milostenie, şi iată tot vă este curat.
42 Deci vai vouă fariseilor, că daţi zeciuială din izmă şi rută şi din orice legumă, şi lăsaţi la o parte judecarea dreaptă şi iubirea către Dumnezeu; pe acestea trebuià să le faceţi, şi pe acelea să nu le lăsaţi.
43 Vai vouă fariseilor, că iubiţi cel dintâiu scaun în sinagogi şi urările de bine în târguri.
44 Vai vouă, cărturari şi farisei făţarnici, că sunteţi ca mormintele ce nu se cunosc, şi oamenii care umblă pe deasupra nu le ştiu.
45 Şi răspunzând unul dintre învăţători de lege îi zise: Învăţătorule, zicând acestea şi pe noi ne înfrunţi ruşinos.
46 Iar el zise: vai şi vouă învăţătorilor de lege, că încărcaţi pe oameni cu sarcini anevoie de purtat, iar voi nici cu unul din degetele voastre nu atingeţi sarcinile.
47 Vai vouă, pentru că clădiţi mormintele profeţilor, iar părinţii voştri îi omorîră.
48 Deci dar sunteţi martori şi încuviinţaţi faptele părinţilor voştri, pentru că dânşii i-au omorît, iar voi clădiţi mormintele lor.
49 De aceea şi înţelepciunea lui Dumnezeu zise: voiu trimite la dânşii profeţi şi apostoli, şi dintre ei vor omorî şi vor urmări.
50 Pentru ca să fie cerut înapoi de la neamul acesta sângele tuturor profeţilor, ce este vărsat de la întemeierea lumii,
51 De la sângele lui Abel până la sângele lui Zaharia care pierì între altar şi templu; aşà este, vă spun, va fi cerut înapoi de la neamul acesta.
52 Vai vouă învăţătorilor de lege, că aţi luat cheia cunoştinţii; voi înşivă n’aţi intrat şi pe cei care erau să intre i-aţi oprit.
53 Şi când ieşì el de acolo, cărturarii şi fariseii începură a-l urî straşnic şi a-i dà pricină să vorbească de mai multe,
54 Pândindu-l şi căutând ca să prinză ceva din gura lui pentru ca să-l învinuiască.