1 Şi în acelaşi timp erau de faţă unii aducându-i ştire despre Galilieni, al căror sânge Pilat îl amestecă cu jerfele lor.
2 Şi răspunzând Iisus le zise: Gândiţi voi oare că aceşti Galilieni au fost mi păcătoşi decât toţi Galilienii, pentru că au păţit acestea?
3 Nu, zic vouă, dar dacă nu vă veţi fi pocăit, toţi asemenea veţi pierì.
4 Sau acei optsprezece preste care căzù turnul în Siloam şi-i omorî, gândiţi voi oare că ei au fost mai greşiţi decât toţi oamenii care locuesc în Ierusalim?
5 Nu, zic vouă, dar dacă nu vă veţi fi pocăit, toţi asemenea veţi pierì.
6 Şi spuse pilda aceasta: Oarecine aveà un smochin sădit în via sa, şi venì căutând rod într’însul şi nu găsì.
7 Atuncia zise către vier: iată trei ani de când viu căutând rod în acest smochin şi nu găsesc. Taie-l; pentru ce face şi pământul nefolositor?
8 Iar el răspunzându-i zice: Doamne, lasă-l şi anul acesta până când voiu fi săpat împrejurul lui şi voiu fi pus gunoiu.
9 Şi dacă va fi făcut rod în viitor, bine: iar dacă nu, îl vei tăià.
10 Şi învăţà într’una din sinagogi sâmbăta.
11 Şi iată o femeie aveà de optsprezece ani duh de slăbiciune, şi erà gârbovită şi nu puteà să se ridice în sus nicidecum.
12 Şi văzându-o Iisus o chemă la sine şi-i zise: Femeie, eşti lăsată de slăbiciunea ta.
13 Şi puse mânile preste dânsa: şi îndată se îndreptă în sus şi mărià pe Dumnezeu.
14 Şi răspunzând mai marele sinagogii, adânc mâhnindu-se că Iisus o tămăduì sâmbăta, ziceà gloatei că şase zile sunt în care trebue a se lucrà, deci într’însele venind tămăduiţi-vă şi nu în ziua sâmbetei.
15 Dar Domnul îi răspunse şi zise: Făţarnicilor, fiecare dintre voi sâmbăta nu desleagă boul său ori asinul dela iesle, şi ducându-l îl adapă?
16 Iar aceasta, fiică a lui Abraham fiind, pe care o legă satana, iată de optsprezece ani, nu trebuia să fie deslegată de legătura aceasta în ziua sâmbetei?
17 Şi zicând el acestea se ruşinau toţi care steteau împotriva lui, şi toată gloata se bucurà de toate faptele măreţe ce se săvârşeau de dânsul.
18 Deci ziceà: Cu ce este asemenea împărăţia lui Dumnezeu, şi cu ce o voiu asemănà?
19 Este asemenea unui grăunte de muştar, pe care luându-l un om îl aruncă în însăşi grădina sa, şi crescù şi se făcù pom mare, şi paserile cerului locuiră în ramurile lui.
20 Şi iar zise: Cu ce voiu asemăna împărăţia lui Dumnezeu?
21 Este asemenea unui aluat, pe care luându-l o femeie l-a ascuns în trei măsuri de făină, până ce s’a dospit tot.
22 Şi umblà din oraş în oraş şi din sat în sat învăţând şi călătorind la Ierusalim.
23 Iar un oarecare îi zise: Doamne, puţini să fie oare cei care se mântuiesc? Şi el zise către dânşii:
24 Luptaţi-vă ca să intraţi prin poarta cea strâmtă, că mulţi, zic vouă, vor căutà să intre şi nu vor puteà.
25 Îndată ce stăpânul casei se va fi sculat şi va fi închis uşa, şi veţi fi început să staţi afară şi să bateţi la uşă zicând: Doamne, deschide-ne, şi răspunzând vă va zice: nu vă ştiu de unde sunteţi.
26 Atuncia veţi începe a zice: Am mâncat înaintea ta şi am băut, şi în stradele noastre ai învăţat.
27 Şi va zice: Zic vouă, nu vă ştiu de unde sunteţi: „depărtaţi-vă dela mine toţi făptuitorii de nedreptate.”
28 Acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor, când veţi vedeà pe Abraam şi pe Isaac şi pe Iacob şi pe toţi profeţii în împărăţia lui Dumnezeu, iar pe voi aruncaţi afară.
29 Şi vor venì de la răsărit şi de la apus, de la mează-nopate şi de la mează-zi, şi vor stà la masă în împărăţia lui Dumnezeu.
30 Şi iată sunt în urmă care vor fi dintâiu, şi sunt intâiu care vor fi în urmă.
31 Şi în acel ceas se apropiară de dânsul nişte farisei zicându-i: Ieşi şi pleacă de-aci, fiindcă Irod voeşte să te omoare.
32 Şi le zise: Ducându-vă spuneţi vulpii aceştia, iată dau afară demoni şi tămăduiri săvârşesc astăzi şi mâne, şi a treia zi sfârşesc.
33 Dar trebue ca eu să călătoresc astăzi şi mâne şi în ziua următoare, pentru că nu se poate să piară un profet afară din Ierusalim.
34 Iersalime, Ierusalime, care omorî pe profeţi şi ucizi cu pietri pe cei trimişi la tine, de câte ori am voit să adun pe copiii tăi, după cum adună paserea puii sub aripi, dar n’aţi voit.
35 Iată „vi se lasă casa voastră” pustie. Dar zic vouă, că nu mă mai vedeţi până când veţi zice: „binecuvântat cine vine în numele Domnului”.