1 Şi când intră el în casa unuia dintre mai marii fariseilor sâmbăta ca să mănânce pâne, ei îl pândeau.
2 Şi iată un om bolnav de idropică erà înaintea lui.
3 Şi răspunzând Iisus vorbì către învăţătorii de lege şi farisei zicând: Se cuvine oare a tămăduì sâmbăta sau nu? Iar ei tăcură.
4 Şi apucând îl tămăduì şi-i dete drumul.
5 Iar către dânşii răspunzând zise: al cărui dintre voi fiu sau bou va cădeà în puţ, şi nu îndată îl va trage în sus în ziua sâmbetei?
6 Şi nu fù în stare a răspunde la acestea.
7 Apoi spuse o pildă către cei chemaţi, după ce luă seamă cum îşi alegeau cele dintâiu locuri, zicând către dânşii:
8 Când vei fi chemat de cineva la nuntă, nu te pune la masă în cel dintâiu loc, ca nu cumva să fie chemat de dânsul altul mai cinstit decât tine,
9 Şi venind cel care te-a chemat pe tine şi pe el, îţi va zice: dă locul acestuia; şi atuncia cu ruşine vei începe a ţine cel din urmă loc.
10 Deci când vei fi chemat, ducându-te aşază-te în cel din urmă loc, ca să-ţi zică, când va fi venit cel care te-a chemat: prietine, mută-te mai sus; atuncia vei aveà cinste înaintea tuturor care stau împreună cu tine la masă.
11 Pentru că oricine se înalţă pe sine, va fi umilit; şi cine se umileşte pe sine, va fi înălţat.
12 Dar ziceà şi celui care îl chemase: când faci prânz sau cină, nu chemà pe prietinii tăi, nici pe fraţii tăi, nici pe rudele tale, nici vecinii avuţi, ca nu cumva şi ei să te cheme iar, şi să ai răsplată.
13 Ci când faci ospăţ, cheamă săraci, neputincioşi, şchiopi, orbi.
14 Şi fericit vei fi, pentru că n’au să-ţi deà înapoi; dar ţi-se va răsplăti la învierea drepţilor.
15 Şi auzind acestea unul dintre cei care stà împreună la masă îi zise: Fericit este, care va mâncà pâne în împărăţia lui Dumnezeu.
16 Iar el îi zise: Un om făceà cină mare, şi chemă pe mulţi,
17 Şi trimise pe sluga sa la ceasul cinci să zică celor chemaţi: Veniţi că acum este gata.
18 Şi începură unul după altul toţi să ceară iertare. Cel dintâiu îi zise: ţarină am cumpărat, şi am trebuinţă să mă duc s’o văz: te rog, iartă-mă.
19 Şi altul zise: am cumpărat cinci perechi de boi, şi mă duc să-i încerc; te rog, iartă-mă.
20 Şi altul zise: m’am însurat, şi de aceea nu pot venì.
21 Şi întorcându-se sluga spuse domnului său acestea. Atuncia mâniându-se stăpânul casei, zise slugii sale: ieşi îndată în stradele şi cărările oraşului şi adù aici săracii şi neputincioşii şi orbii şi şchiopii.
22 Şi zise sluga, domnule, s’a făcut ce ai poruncit, şi mai este loc.
23 Şi zise domnul către slugă: ieşi la drumuri şi garduri şi sileşte-i să intre, ca să-mi fie casa plină;
24 Căci zic vouă că din acei bărbaţi care au fost chemaţi niciunul nu va gustà din cina mea.
25 Şi mergeau împreună cu ei gloate multe, şi întorcându-se zise către dânşii:
26 Dacă vine cineva la mine şi nu urăşte pe tatăl său, pe muma sa şi pe femeia sa, şi pe copiii săi, şi pe fraţii săi, şi pe surorile sale, şi chiar şi viaţa sa însăţi, nu poate fi ucenicul meu.
27 Oricine nu poartă crucea sa însăşi şi vine după mine, nu poate să-mi fie ucenic.
28 Căci cine dintre voi voind a clădì un turn nu stă mai întâiu şi socoteşte cheltuiala, dacă are pentru desăvârşire?
29 Ca nu cumva punând el temelie şi nefiind în stare a săvârşì, toţi privitorii să înceapă a-l lua în râs,
30 Zicând că acest om a începu a clădì şi n’a fost în stare să săvârşească.
31 Sau care împărat, plecând să se bată cu alt împărat, nu stă mai întâiu să se sfătuiască, dacă poate între zece mii să întâmpine pe cel care vine împotriva lui cu douăzeci de mii?
32 Iar dacă nu, fiind el încă departe trimiţând soli se roagă pentru cele de pace.
33 Astfel dar oricine dintre voi care nu se lapădă de toate avuţiile sale, nu poate să-mi fie ucenic.
34 Bună este sarea: dar dacă şi sarea îşi va fi pierdut puterea, cu ce va fi îndreptată?
35 Nu este folositoare nici pentru pământ, nici pentru gunoiu: oamenii o aruncă afară. Cine are urechi să asculte cu luare aminte.