1 Şi ziceà şi către ucenicii săi: Erà un om avut, care aveà un econom şi acesta fù învinuit la dânsul ca risipindu-i averea.
2 Şi chemându-l îi zise: Ce este aceasta ce auz de tine? Dă socoteală de economia ta, căci nu mai poţi fi econom.
3 Iar economul zise în sine: Ce am să fac, pentru că domnul meu ià economia de la mine? A săpà nu sunt în stare, a cerşì îmi este ruşine.
4 Ştiu ce am să fac, pentru ca atuncia, când voiu fi fost dat afară din economie, să mă primească chiar în casele lor.
5 Şi chemând la sine, câte unul, pe fiecare dintre datornicii domnului său, zise celui dintâiu: Cât eşti dator domnului meu?
6 Iar el zise: O sută de măsuri de untdelemn. Şi el îi zise: Primeşte-ţi înscrisul şi şezând scrie degrab cincizeci.
7 După aceea zise celuilalt: Dar tu cât eşti dator? Iar el zise: O sută de măsuri de grâu. Şi el îi zise: Primeşte-ţi înscrisul şi scrie optzeci.
8 Şi domnul lăudă pe economul nedrept, fiindcă făcù cu minte: Pentru că fiii acestui veac sunt faţă de neamul lor însuşi mai cu minte decât fiii luminii.
9 Şi eu vă zic: Faceţi-vă înşivă prietini din Mamona cel nedrept, pentru ca atuncia, când el va fi încetat să vă primească ei în locuinţele vecinice.
10 Cel credincios în puţin este credincios şi în mult, şi cel nedrept în puţin, nedrept este şi în mult.
11 Deci dar, dacă n’aţi fost credincioşi în Mamona cel nedrept, cine vă va încredinţà adevărul?
12 Şi dacă n’aţi fost credincioşi în ceea ce este străin, cine va dà vouă ce este al vostru?
13 Nici o slugă nu poate slujì la doi domni: căci sau pe unul va urî şi pe celălalt îl va iubì, sau de unul se va ţine şi pe celălalt îl va dispreţui. Nu puteţi slujì lui Dumnezeu şi lui Mamona.
14 Şi acestea toate le auzeau fariseii, care erau iubitori de argint, dar îl luau în râs de faţă.
15 Şi le zise: Voi sunteţi oameni care vă faceţi drepţi înşivă înaintea oamenilor, dar Dumnezeu cunoaşte inimile voastre: pentru că ce este ales între oameni, urîciune este înaintea lui Dumnezeu.
16 Legea şi profeţii până la Ioan; de atuncia împărăţia lui Dumnezeu se binevesteşte şi fiecare prin stăruinţă pătrunde în ea.
17 Dar mai lesne este ca să treacă cerul şi pământul decât să cază un corn de literă din lege.
18 Oricine lasă femeia sa şi să însoară cu alta săvârşeşte adulter, şi cine se însoară cu cea lăsată de bărbat săvârşeşte adulter.
19 Erà un om avut, şi se îmbrăca în purpură şi bison, veselindu-se strălucit în fiecare zi.
20 Erà şi un sărac cu numele Lazăr, care fusese aruncat la poarta lui, plin de răni.
21 Şi dorind să se sature din cele ce cădeau dela masa avutului:
22 Dar şi cânii, venind, lingeau rănile lui. Şi murì săracul şi el fù dus de îngeri în sânul lui Abraam: murì însă şi avutul şi fù înmormântat.
23 Şi în iad ridicându-şi ochii, fiind el în chinuri, vede de departe pe Abraam şi pe Lazăr în sânul lui.
24 Atuncia el, strigând, zise: Tată Abraame, fie-ţi milă de mine şi trimite pe Lazăr, pentru ca să întingă în apă vârful degetului său şi să-mi răcorească limba, fiind că în dureri sunt, în flacăra aceasta.
25 Dar Abraam zise: Fiule, adu-ţi aminte că ţi-ai primit cele bune în viaţa ta, şi Lazăr asemenea cele rele: acum dar el este mângâiat aici, iar tu eşti în dureri.
26 Şi pe lângă toate acestea între noi şi voi este statornicită o prăpastie mare, pentru ca cei care voesc, să nu poată trece de aici la voi, nici de acolo să nu treacă la noi.
27 Atuncia zise: Te rog dar, tată, ca să-l trimiţi în casa tatălui meu:
28 Căci am cinci fraţi, pentru ca să le spue adevărul, ca să nu vină şi dânşii în acest loc de chin.
29 Dar Abraam zise:Au pe Moise şi pe profeţi, să asculte de dânşii.
30 Şi el zise: Nu, tată Abraame, ci dacă cineva dintre morţi se va fi dus la dânşii, se vor pocăi.
31 Iar el îi zise: Dacă nu ascultă de Moise şi profeţi, nu vor fi înduplecaţi, nici dacă se va fi sculat cineva dintre morţi.