1 Atuncia zise către ucenici: Este preste putinţă ca să nu vie smintelile: dar vai aceluia prin care vin;
2 Este mai folositor pentru dânsul, dacă este pusă o piatră de moară împrejurul gâtului său şi a fost repezit în mare, decât să smintească pe aceşti mici.
3 Luaţi aminte de voi înşivă. Dacă va fi greşit fratele tău, ceartă-l, şi dacă se va fi pocăit, iartă-l
4 Şi dacă va fi greşit ţie de şapte ori pe zi şi de şapte ori se va fi întors la tine, zicând: Mă pocăiesc, îl vei iertà.
5 Şi apostolii ziseră Domnului: Dă-ne mai multă credinţă.
6 Iar Domnul zise: Dacă aţi aveà credinţă cât un grăunte de muştar, aţi zice acestui sicomor: Desrădăcinează-te şi sădeşte-te în mare, şi v’ar fi ascultat.
7 Şi cine dintre voi, – având o slugă arând sau păstorind, – este care-i va zice, fiind venită din câmp: Trecând îndată şezi la masă?
8 Ci oare nu-i va zice: Găteşte ce să cinez, şi încingându-te slujeşte-mi până să mănânc şi să beau, şi după acestea mănâncă şi beà tu?
9 Nu cumva are să mulţumească slugei, pentru că făcù ce i-s’a poruncit?
10 Astfel şi voi, când veţi fi făcut toate cel poruncite vouă, ziceţi că suntem slugi nefolositoare, ce eram datori să facem, am făcut.
11 Şi pe când mergeà la Ierusalim, dânsul treceà printre Samaria şi Galilea.
12 Şi intrând el într’un sat, îi ieşiră înainte zece bărbaţi leproşi, care stătură de departe.
13 Şi ei ridicară glas zicând: Iisuse, Învăţătorule, fie-ţi milă de noi.
14 Şi, văzând, le zise: Ducându-vă, arătaţi-vă preoţilor. Şi pe când ei mergeau fură curăţiţi.
15 Iar unul dintre dânşii, văzând că este vindecat, se întoarse, mărind cu glas tare pe Dumnezeu.
16 Şi căzù cu faţa la picioarele lui, mulţumindu-i: şi el erà un samaritan.
17 Şi răspunzând Iisus zise. Oare nu zece fură curăţiţi? Cei nouă unde sunt?
18 N’au fost ei găsiţi întorcându-se, să deà mărire lui Dumnezeu, decât numai acesta de alt neam?
19 Şi-i zise:Sculându-te, du-te: credinţa ta te-a scăpat.
20 Şi fiind întrebat de către farisei, când vine împărăţia lui Dumnezeu, le răspunse şi zise: Împărăţia lui Dumnezeu nu vine pe văzute cu ochii:
21 Nici nu vor zice: Iată este aci sau colo; căci iată împărăţia lui Dumnezeu este în mijlocul vostru.
22 Şi zise către ucenici: Vor venì zile, când veţi dorì să vedeţi una dintre zilele Fiului omului, şi nu veţi vedeà.
23 Şi vor zice vouă: Iată colo, iată aci: Nu vă duceţi, nici nu vă grăbiţi după dânşii.
24 Căci după cum fulgerul, fulgerând din o parte de sub cer, luminează, până la cealaltă parte sub cer, astfel va fi Fiul omului, în ziua lui.
25 Dar mai întâiu trebue ca el să sufere mult şi să nu fie primit drept bun, de neamul acesta.
26 Şi după cum a fost în zilele lui Noe, astfel va fi şi în zilele fiului omului:
27 Mâncau, beau, se însurau, se măritau, până în ziua când intră Noe în corabie, şi venì potopul şi pierdù pe toţi.
28 Asemenea după cum a fost în zilele lui Lot: mâncau, beau, cumpărau, vindeau, sădeau, clădeau:
29 Iar în ziua în care ieşì Lot din Sodoma, plouà foc şi pucioasă din cer, şi pierdù pe toţi.
30 În acelaşi chip va fi în ziua, în care se descoperă Fiul omului.
31 În acea zi, cine va fi pe învelişul casei şi sculele lui în casă, să nu se deà jos ca să le ià, şi cine este la câmp, deasemenea să nu se întoarcă îndărăt.
32 Aduceţi-vă aminte de femeia lui Lot.
33 Cine va fi căutat să câştige sufletul său, îl va pierde: şi cine îl va fi pierdut, îl va păstrà în viaţă.
34 Zic vouă, în noaptea aceasta din doi care vor fi pe acelaşi pat, unul va fi luat, şi celălalt va fi lăsat.
35 Din două care vor fi râşnind împreună, una va fi luată, iar cealaltă va fi lăsată.
36 Din doi care vor fi în câmp, unul va fi luat şi celălalt va fi lăsat.
37 Şi răspunzând dânşii îi zic: Unde, Doamne? Iar el le zise. Unde este corpul, acolo şi vulturii vor fi adunaţi.