1 Atuncia le spuse o pildă, că ei trebuie să se roage totdeauna, şi să nu pearză răbdarea.
2 Zicând: Într’un oraş erà un judecător, care nu se temeà de Dumnezeu şi de om nu se sfià.
3 Erà însă o văduvă în acel oraş, şi venià la dânsul zicând: Fă-mi dreptate faţă de potrivnicul meu.
4 Şi el nu voì câtva timp: dar după acestea zise în sine însuşi: deşì de Dumnezeu nu mă tem, nici de om nu mă sfiesc,
5 Totuşi, pentru că văduva aceasta îmi face supărare, îi voiu face dreptate, ca nu în cele din urmă venind să mă înfrunteze straşnic.
6 Şi Domnul zise: Auziţi ce zice judecătorul nedrept!
7 Dar Dumnezeu nu va face oare dreptate celor aleşi ai săi, care strigă către dânsul ziua şi noaptea, şi rabdă îndelung pentru dânşii?
8 Zic vouă, că va face în grabă dreptatea lor. Dar Fiul omului, când va fi venit, găsi-va el oare credinţă pe pământ?
9 Şi zise pilda aceasta, către unii care aveau încredere în sine însuşi, că sunt drepţi şi care dispreţuiau pe ceilalţi.
10 Doi oameni se duseră, sus în templu, ca să se roage, unul fariseu şi celălat vameş.
11 Fariseul, stând, se rugà astfel: Dumnezeule, îţi mulţumesc că nu sunt ca ceilalţi oameni, răpitori, nedrepţi, necredincioşi în căsătorie, sau şi ca acest vameş:
12 Postesc de două ori pe săptămână, dau zeciuială din toate câte dobândesc.
13 Iar vameşul de departe stând, nu voià nici ochii să-i ridice spre cer, ci-şi băteà pieptul, zicând: Dumnezeule, iartă-mă pe mine păcătosul.
14 Zic vouă, acesta sau acela se duse la casa sa, ca fiind cunoscut de drept? Pentru că oricine care se înalţă pe sine va fi umilit, iar care se umileşte pe sine va fi înălţat.
15 Şi aduceau la dânsul şi copii mici, ca să-i atingă pe ei: şi văzând ucenicii, îi înfruntau.
16 Dar Iisus îi chemă la sine zicând: Lăsaţi copiii să vină la mine şi nu-i opriţi: căci împărăţia lui Dumnezeu este a unora ca aceştia.
17 Adevăr zic vouă, oricine nu va fi primit împărăţia lui Dumnezeu ca un copil, nu va intrà într’însa.
18 Şi îl întrebă un mai mare zicând: Învăţătorule bune, ce să fac ca să moştenesc viaţa vecinică?
19 Iar Iisus îi zise: Pentru ce mă numeşti bun? Nimenea nu este bun, decât numai unul Dumnezeu.
20 Ştii poruncile: „nu săvârşi adulter, nu omorî, nu furà, nu mărturisì mincinos, cinsteşte pe tatăl tău şi pe muma ta.”
21 Iar el zise: acestea toate le-am păzit din tânăreţea mea.
22 Şi auzind Iisus îi zise: Îţi mai lipseşte una: vinde toate câte ai şi împarte la săraci, şi vei aveà comoară în ceruri:şi vino, urmează-mi.
23 Iar el auzind acestea se întristă tare: căci erà foarte avut.
24 Şi văzându-l Iisus zise: cât de greu vor intrà avuţii în împărăţia lui Dumnezeu.
25 Căci mai lesne este pentru o cămilă să intre printr’o ureche de ac, decât pentru un avut să intre în împărăţia lui Dumnezeu.
26 Iar cei care auziră ziseră: Ci cine poate fi mântuit?
27 Şi el zise: cele ce sunt cu neputinţă la oameni, sunt cu putinţă la Dumnezeu.
28 Iar Petru zise: Iată noi după ce lăsarăm ale noastre, ţi-am urmat ţie.
29 Şi el le zise: Adevăr zic vouă, nu este nimenea care pentru împărăţia lui Dumnezeu lasă casă, sau femeie, sau fraţi, sau părinţi, sau copii.
30 Şi care să nu ià înmulţit în acest timp, iar în veacul viitor viaţă vecinică.
31 Şi după ce luă la sine pe cei doisprezece, zise către dânşii: Iată mergem în sus, la Ierusalim, şi vor fi împlinite toate cele scrise prin profeţi pentru Fiul omului:
32 Căci va fi dat în mâna păgânilor şi va fi luat în râs şi va fi înfruntat ruşinos şi va fi scuipat.
33 Şi biciuindu-l îl vor omorî, dar a treia zi se va sculà.
34 Şi ei nu înţeleseră nimic din acestea, şi erà rostul acesta ascuns faţă de dânşii, şi nu pricepeau cele zise.
35 Şi când se apropiè el la Ierichon, şedeà lângă cale un orb, cerşind.
36 Şi auzind gloată trecând, întrebă ce să fie aceasta.
37 Şi-i spuseră că trece Iisus Nazareanul.
38 Şi el strigă, zicând: Iisuse, Fiule al lui David, fie-ţi milă de mine.
39 Şi cei care mergeau înainte îl înfruntau ca să tacă: dar el şi mai tare strigà: Fiule al lui David, fie-ţi milă de mine.
40 Atuncia Iisus stând, poruncì ca el să fie adus la dânsul. Şi după ce el s’a apropiat îl întrebă:
41 Ce voeşti să-ţi fac? Iar el zise: Doamne, să văz.
42 Şi Iisus îi zise: Vezi:credinţa ta te-a scăpat.
43 Şi îndată văzù, şi-i urmà, mărind pe Dumnezeu. Şi tot poporul văzând, dete laudă lui Dumnezeu.