1 Şi intrând, treceà prin Ierichon.
2 Şi iată un bărbat numit cu nume Zacheu, şi el erà un mai mare preste vameşi, şi erà avut:
3 Şi căutà să vază pe Iisus cine este, dar nu puteà de gloată, pentru că erà mic de stat.
4 Şi alergând înainte se suì într’un sicomor, ca să-l vază, pentru că pe acolo aveà să treacă.
5 Şi Iisus când venì la locul acela, uitându-se sus, îl văzù şi zise către dânsul: Zacheu, dă-te jos curând, căci astăzi trebue să rămân în casa ta.
6 Şi curând se dete jos, şi-l primì cu bucurie.
7 Şi văzând toţi, cârteau între dânşii, zicând că a intrat să poposească la un om păcătos.
8 Iar Zacheu stând, zise către Domnul: Iată jumătate din averea mea, Doamne, o dau săracilor: şi dacă am năpăstuit pe vreunul cu ceva, dau înapoi împătrit.
9 Iar Iisus zise către dânsul, că astăzi s’a făcut mântuire acestei case, deoarece şi el este un fiu al lui Abraam:
10 Căci Fiul omului venì să caute şi să mântuiască ce erà pierdut.
11 Şi auzind ei acestea, mai spuse o pildă, pentru că el erà aproape de Ierusalim şi dânşii gândeau că împărăţia lui Dumnezeu are să se arate îndată.
12 Deci zise: Un om de neam bun se duse într’o ţară depărtată, ca să ià pentru sine o împărăţie, şi să se întoarcă.
13 Şi chemând zece slugi ale sale, şi dete zece mine şi zise către ele: Faceţi negustorie până când vin.
14 Dar cetăţenii săi îl urau, şi trimiseră după dânsul o solie zicând: Nu voim ca acesta să împărăţească preste noi.
15 Şi când venì îndărăt, după ce luase împărăţia, zise ca să i-se cheme aceste slugi, cărora le-a dat argintul, pentru ca să se ştie cine ce negustorie a făcut.
16 Venì dar cel dintâiu zicând: Doamne, mina ta a adus câştig zece mine.
17 Şi el îi zise: Prea bine, slugă bună, pentru că te-ai arătat credincios în puţin, fii stăpânitor preste zece cetăţi.
18 Şi venì al doilea zicând: Mina ta, Doamne, a adus cinci mine.
19 Iar el îi zise şi acestuia: Fii şi tu stăpânitor preste cinci cetăţi.
20 Şi venì un altul zicând: Doamne, iată mina ta pe care o aveam pusă la o parte într’un ştergar;
21 Căci mă temeam de tine, fiindcă eşti om aspru, iai ce n’ai pus, şi seceri ce n’ai sămănat.
22 Iar el îi zise: După cuvintele tale te voiu judecà, slugă rea. Ştiai că eu sunt om aspru, iau ce n’am pus, şi secer ce n’am sămănat?
23 Şi pentru ce n’ai dat argintul meu la masa schimbătorilor? Şi eu venind, cu dobândă l-aş fi cerut,
24 Şi zise celor care stăteau de faţă: Luaţi dela dânsul mina şi daţi-o la cel care are zece mine.
25 Şi îi ziseră: Doamne are zece mine.
26 Zic vouă, că se va dà oricui care are, iar dela cel care nu are, şi ce are se va luà dela dânsul.
27 Iar pe aceşti vrăjmaşi ai mei, care nu voiră ca eu să împărăţesc preste dânşii, aduceţi-i aici şi înjunghiaţi-i înaintea mea.
28 Şi zicând acestea mergeà înainte, ducându-se în sus la Ierusalim.
29 Şi când s’a apropiat de Betfaghe şi Betania, spre muntele numit măsliniş, trimise pe doi dintre ucenicii săi, zicând:
30 Mergeţi în satul ce este înainte, în care intrând, veţi aflà un mânz legat, pe care nimenea dintre oameni n’a şezut vreodată, şi deslegându-l aduceţi-l.
31 Şi dacă cineva v’ar întrebà: Pentru ce deslegaţi? Veţi spune aşà: Pentru că Domnul are trebuinţă de el.
32 Şi ducându-se trimişii, aflară după cum le zise:
33 Şi deslegând ei mânzul, stăpânii lui ziseră către dânşii: Ce deslegaţi mânzul?
34 Iar ei ziseră: Pentru că Domnul are trebuinţă de el.
35 Şi-l aduseră la Iisus, şi aruncând vestmintele lor pe mânz, suiră deasupra pe Iisus.
36 Şi mergând el aşterneau vestmintele lor pe cale.
37 Iar apropiindu-se el acum la coborâşul muntelui măslinilor, toată mulţimea ucenicilor bucurându-se, începù să laude cu glas mare pe Dumnezeu, pentru toate minunile ce văzuseră.
38 Zicând: „binecuvântat” împăratul, care vine „în numele Domnului”; pace în cer, şi mărire în cele de sus.
39 Şi oarecare dintre fariseii din gloată zise către dânsul: Învăţătorule, ceartă-ţi ucenicii.
40 Şi răspunzând zise; zic vouă, că dacă aceştia vor tăceà, pietrile vor strigà.
41 Şi când fù aproape, văzând cetatea, plânse de dânsa,
42 Zicând că dacă ai fi cunoscut şi tu în această zi a ta cele ce sunt spre pace ţie! Dar acum sunt ascunse dela ochii tăi.
43 Căci vor venì zile preste tine, şi vrăjmaşii tăi vor face întăriri împrejurul tău şi te vor împresurà şi te vor strâmtorà de toate părţile.
44 Şi te vor surpà de tot jos pe tine şi pe copiii tăi în tine, şi nu vor lăsà în tine piatră pe piatră, pentru că n’ai cunoscut timpul nemerit al cercetării tale.
45 Şi intrând în templu, începù să deà afară pe cei care vindeau într’însul şi cumpărau,
46 Zicându-le: scris este: „şi va fi casa mea casă de rugăciune:”dar voi aţi făcut-o „peşteră de tâlhari.”
47 Şi învăţà în fiecare zi în templu: iar mai marii preoţilor şi cărturarii şi cei dintâiu ai poporului căutau să-l pearză.
48 Şi nu găseau ce să-i facă: căci tot poporul se ţineà de dânsul, ascultându-l.