1 Sunt omul, care a văzut suferinţa supt varga mâniei sale: 2 Condusu-m’a, şi m’a făcut să umblu în întunerec, şi nu în lumină; 3 Cu adevărat, el întorsu-s’a asupră-mi; întins-a asupră-mi mâna sa pe toată ziua. 4 Învechit-a carnea mea şi pielea mea; sfărâmat-a oasele mele. 5 Zidit-a val în juru-mi, încunjuratu-m’a cu amărăciune şi suferinţă: 6 Pusu-m’a în întunerec, ca pre cei morţi de demult. 7 Îngrăditu-m’a, ca să nu mai ies; îngreuiat-a lanţul meu. 8 Chiar când strig şi mă rog, opreşte ruga mea. 9 Astupat-a cu pietrii cioplite căile mele, strâmbat-a cărările mele, 10 Făcutu-s’a mie, ca ursul la pândă, şi ca leul în ascunzătorile sale. 11 Abătut-a căile mele, şi m’a sfâşiat, făcutu-m’a nemângăiat. 12 Întins-a arcul său, şi pusu-m’a de ţintă săgeţei. 13 Înfipt-a în rărunchii mei săgeţile tolbei sale. 14 Ajuns-am de râs la tot poporul meu, şi de cântecul lor toată ziua. 15 Săturatu-m’a de amărăciune, îmbătatu-m’a cu pelin. 16 Şi sdrobitu-mi-a dinţii cu pietrii; acoperitu-m’a cu cenuşă. 17 Şi sufletul meu este departe de pace, uitat-am fericirea. 18 Şi zisu-mi-am: Pierdutu-s’a încrederea mea şi speranţa mea în Domnul. 19 Aducerea aminte de strâmtorarea mea şi de mişelia mea este ca pelinul şi fierea! 20 Aduce-şi aminte sufletul meu de ele, şi el este sdrobit în lăuntrul meu. 21 Atâta mai am la inimă, deaceea şi sper. 22 Îndurarea Domnului este, că m’am fost stins de tot, că mila sa încă nu s’a scurs. 23 Ea se înnoeşte pe toată dimineaţa; mare este credincioşia ta. 24 Domnul este moştenirea mea, zisu-şi-a sufletul meu; deaceea voiu spera într’însul. 25 Bun este Domnul pentru cei ce-l aşteaptă, pentru sufletul ce-l caută. 26 Bine este a spera şi a aştepta în linişte mântuirea Domnului. 27 Bine este pentru om, să poarte jugul în tânăreţea sa; 28 Să şează şi să tacă, căci i-l-a pus Dumnezeu; 29 Să pună gura sa în ţărână, de este vr’o speranţă; 30 Să-şi dea obrazul la cel ce-l loveşte: să se îndestuleze de ocară. 31 Căci Domnul nu lapădă pentru totdeauna; 32 Ci de întristează, apoi şi milueşte după mulţimea îndurării sale. 33 Căci nici strâmtorează, nici întristează bucuros pre fiii oamenilor. 34 Când se calc în picioare toţi cei încătuşaţi ai pământului; 35 Când se strâmbătăţeşte dreptul omului înaintea feţei celui Prea Înalt; 36 Când se nedreptăţeşte un om în judecată; Domnul au nu vede aceasta? 37 Cine zice: „Să se facă”, fără ca Domnul să nu poruncească? 38 Au răul şi binele nu ies din gura celui Prea Înalt? 39 De ce deci ar murmura omul ce trăieşte, omul pentru pedeapsa păcatelor sale? 40 Să căutăm căile noastre, să le cercetăm, şi să ne întoarcem la Domnul. 41 Să înălţăm inimile cu mânile noastre spre Dumnezeu în cer, zicând: 42 Păcătuit-am, răsculatu-ne-am; şi nu ne-ai iertat. 43 Învălitu-te-ai cu mânia şi ne-ai urmărit; omorîtu-ne-ai fără cruţare. 44 Învălitu-te-ai cu nouri, ca să nu străbată la tine rugăciunea noastră. 45 Făcutu-ne-ai ca gunoiu şi lepădătură între popoare. 46 Toţi inamicii noştri deschis-au gura lor asupră-ne. 47 Frica şi cursa, pustiirea şi nimicirea venit-au asupră-ne. 48 Râuri de apă varsă ochiul meu pentru nimicirea fiicei poporului meu. 49 Ochiul meu lăcrimează, şi nu se opreşte, şi nu află odihnă, 50 Până când Domnul din cer se va uita şi va privi. 51 Ochiu-mi mă întristează pentru toate fiicele cetăţii mele. 52 Urmărescu-mă inamicii mei fără cuvânt, ca pre o pasăre. 53 Nimicit-au vieaţa mea în groapă, aruncând cu pietri asupră-mi. 54 Revărsatu-s’au apele preste capul meu; zis-am: „Sunt pierdut!” 55 Eu chem numele tău, Doamne, din groapa cea mai adâncă. 56 Auzi vocea mea, nu ascunde urechea ta dela chemarea mea, dela strigarea mea. 57 În ziua, în care te chem, apropie-te; zi: „Nu te teme.” 58 Apără, Doamne, dreptatea mea; mântuie vieaţa mea. 59 Vezi, Doamne, nedreptatea, ce mi-se face; judecă judecata mea. 60 Vezi toate răsbunările lor, toate uneltirile lor asupră-mi. 61 Auzi, Doamne, ocările lor, toate uneltirile lor asupră-mi; 62 Cuvintele celor ce s’au sculat asupră-mi, planurile lor asupră-mi în toată ziua. 63 Caută, când ei şed şi când se scoală, eu sunt de cântecul lor. 64 Răsplăteşte-le, Doamne, după lucrul mânilor lor. 65 Dă-le învârtoşare din inimă, blestemul tău asupră-le! 66 Urmăreşte-i cu mânie, şi stârpeşte-i de supt cerurile Domnului.