1 Şi veniră în cealaltă parte a mării, în ţinutul Gherasenilor.
2 Şi ieşind el din vas, îndată îi ieşi înainte din gropi de morminte un om cu duh necurat.
3 Şi care aveà locuinţa în gropi de morminte, şi nimeni nu mai puteà să-l lege nici chiar cu lanţuri.
4 Pentru că de multe ori el fusese legat cu legături de picioare şi cu lanţuri, dar lanţurile fură rupte de el şi legăturile de picioare sfărâmate în bucăţi, şi nimeni nu aveà putere să-l supue:
5 Şi totdeauna noaptea şi ziua în gropi de morminte şi în munţi erà strigând şi lovindu-se cu pietri.
6 Şi văzând pe Iisus de departe alergă şi i-se plecă.
7 Şi strigând cu glas mare zice. Ce ai cu mine, Iisuse, Fiule al lui Dumnezeu cel preaînalt? Te jur pe Dumnezeu, nu mă muncì.
8 Căci îi ziceà: Ieşi, duh necurat din omul acesta.
9 Şi-l întrebă: Cum te numeşti? Iar el îi zice: Mă numesc legiune, că mulţi suntem.
10 Şi-l rugă foarte ca să nu-i trimită afară din ţinutul acela.
11 Iar acolo lângă munte erà păscând o turmă mare de porci;
12 Şi-l rugară toţi demonii zicând: Trimite-ne între porci, ca să intrăm întrâ’înşii.
13 Şi le dete voe. Şi ieşind duhurile necurate intrară în porci, şi turma se repezì depe râpă în mare, ca la două mii, şi se înecară în mare.
14 Şi cei care îi păşteau fugiră şi vestiră în oraş şi la ţară: şi veniră să vază ce s’a întâmplat.
15 Şi vin la Iisus, şi văd pe demonizatul, care avusese legiunea, stând îmbrăcat şi întreg la minte, şi se temură.
16 Şi cei care văzură le spuseră cum s’a întâmplat cu demonizatul şi despre porci.
17 Şi începură a-l rugà ca să plece din ţinutul lor.
18 Şi suindu-se el în vas îl rugă cel care a fost demonizat ca să fie cu dânsul.
19 Dar Iisus nu-l lăsă, ci-i zice: Du-te la casa ta la ai tăi, şi vesteşte-le câte ţi-a făcut ţie Domnul, şi cum avù milă de tine.
20 Şi se duse şi începù a vestì în Decapole câte i-a făcut Iisus; şi toţi se mirau.
21 Şi trecând Iisus în vas iarăşi de cealaltă parte, se adună gloată multă la dânsul, şi era lângă mare.
22 Şi iată vine unul dintre mai marii sinagogii, anume Iair, şi văzându-l cade la picioarele lui,
23 Şi-l roagă foarte, zicând că: „Fiica mea este pe moarte, ca venind să pui mânile preste ea, ca să fie scăpată şi să trăiască.”
24 Şi plecă cu dânsul; şi gloata multă îi urmă, şi-l strâmtorà.
25 Şi o femeie fiind în curgere de sânge de doisprezece ani,
26 Şi suferind multe dela mulţi doctori şi cheltuind tot ce aveà, şi nefolosind nimic ci mergând spre mai rău,
27 Auzind cele despre Iisus, venind în gloată dinapoi, atinse vestmântul lui;
28 Căci ziceà, că dacă voiu fi atins numai vestmintele lui, voiu fi scăpată.
29 Şi îndată fù secat izvorul sângelui ei, şi simţi în corpul ei că este vindecată de rană.
30 Şi îndată Iisus cunoscând în sine puterea ce ieşì din el, întorcându-se în gloată zise: „Cine îmi atinse vestmintele?”
31 Iar ucenicii săi îi ziseră, „Vezi gloata care te strâmtorează şi zici: Cine mă atinse?”
32 Şi se uită împrejur să vază pe care făcù aceasta.
33 Iar femeia temându-se şi tremurând, ştiind ce i se întâmplase, venì şi căzù înaintea lui, şi-i spuse tot adevărul.
34 Iar le îi zise: „Fiică, credinţa ta te-a scăpat; Mergi în pace, şi fii sănătoasă de rana ta.”
35 Vorbind el încă vin unii dela mai marele sinagogei zicând că: „fiica ta a murit; Pentru ce mai superi pe Învăţătorul?”
36 Iar Iisus neluând în seamă cuvântul vorbit zice către mai marele sinagogei: „Nu te teme, crede numai.”
37 Şi nu lăsă pe nimenea cu dânsul să îi urmeze împreună decât numai pe Petru şi pe Iacob şi pe Ioan fratele lui Iacob,
38 Şi vin la casa mai marelui sinagogei, şi vede sgomot şi pe cei care plângeau şi se văitau foarte,
39 Şi intrând înlăuntru le zise: „Pentru ce faceţi sgomot şi plângeţi? Copila n’a murit, ci doarme,
40 Dar ei îl luară în râs. Apoi dând afară pe toţi ià cu sine pe tatăl copilei şi pe muma ei şi pe cei împreună cu dânsul, şi intră unde erà copila.
41 Şi apucând mâna copilei îi zice: „Talita, cumi, ceea ce însemnează: copilă, – ţie zic –, Scoală-te.”
42 Şi îndată se sculă copila şi umblă; căci erà de doisprezece ani; şi ei se uimiră îndată cu uimire mare.
43 Şi le poruncì mult ca nimeni să nu ştie de aceasta; şi zise să i-se deà ei să mănânce.