6
Apoi ieşì de acolo şi vine în patria sa, şi ucenicii lui îi urmează.
Şi fiind sâmbătă începù să înveţe în sinagogă; şi cei mulţi ascultând rămaseră uimişi zicând: „De unde are acesta acestea: şi ce este înţelepciunea dată acestuia? Şi puterile de felul acesta care se fac prin mânile lui?
Oare nu este acesta teslarul, fiul Mariei şi fratele lui Iacob şi Iose şi Iuda şi Simon? Şi nu sunt surorile lui aici la noi?” Şi se sminteau în el.
Dar Iisus le zise că nu este un profet dispreţuit decât în patria lui şi între neamurile lui şi în casa lui.
Şi nu puteà face acolo nici o minune, decât punând mânile preste puţini bolnavi îi tîmăduì. Şi se miră de necredinţa lor.
Şi umblà prin satele dimprejur învăţând.
Şi cheamă la sine pe cei doisprezece, şi începù a-i trimite câte doi, şi le dete putere asupra duhurilor necurate,
Şi le poruncì ca să nu ià nimic cu sine pe cale decât numai toiag, nici pâne, nici traistă, nici aramă la cingătoare,
Ci încălţaţi cu sandale, şi să nu îmbrăcaţi două vestminte.
10 Şi le zise: „Unde veţi fi intrat în casă, acolo rămâneţi până când veţi fi ieşit de acolo.
11 Şi în orice loc care nu va fi primit pe voi, nici nu vor fi ascultat de voi, ieşind de acolo scuturaţi tărâna de sub picioarele voastre spre mărturie lor.Adevăr zic vouă, mai uşor va fi Sodomiţilor şi Gomoriţilor în zi de judecată, decât oraşului aceluia.
12 Şi ieşind ei predicară ca oamenii să se pocăiască.
13 Şi scoteau afară mulţi demoni, şi ungeau cu untdelemn pe mulţi bolnavi şi-i tămăduiau.
14 Şi auzì Irod împăratul, căci se făcuse cunoscut numele lui, şi ziceà că Ioan Botezătorul s’a sculat dintre morţi, şi de aceea lucrează puterile în el.
15 Alţii ziceau că este Ilie; iar alţii ziceau că este un Profet, ca unul dintre profeţi.
16 Şi auzind Irod ziceà: „Este Ioan al cărui cap eu l-am tăiat, acesta s’a sculat dintre morţi.”
17 Căci Irod însuşi trimiţând puse mâna pe Ioan şi-l legă în închisoare pentru Erodiada, femeia lui Filip fratele său: fiindcă se însurase cu ea.
18 Pentru că Ioan ziceà lui Irod că: „nu ţi-se cuvine să aibi pe femeia fratelui tău.”
19 Iar Erodiada aveà ură pe el şi voià să-l omoare, dar nu puteà;
20 Căci Irod se temeà de Ioan, ştiindu-l bărbat drept şi sfânt, şi-l păstrà, şi ascultându-l stà mult pe gânduri, dar îl ascultà bucuros.
21 Şi fiind zi nimerită, când Irod de ziua naşterii sale făcù ospăţ celor mai mari ai săi şi căpitanilor şi celor dintâiu din Galilea,
22 Şi intrând fata Erodiadei şi jucând, plăcù lui Irod şi celor care şedeau împreună cu el la masă, iar împăratul zise fetei: „Cere-mi, orice voeşti, şi-ţi voiu dà;”
23 Şi jură ei că orice vei fi cerut dela mine, îţi voiu dà până la jumătate din împărăţia mea.
24 Şi ieşind zise mumei sale: „Ce să cer?” Iar ea zise: „capul lui Ioan Botezătorul.”
25 Şi intrând îndată cu grabă la împăratul cerù zicând: „Voesc ca numai decât să-mi dai pe disc capul lui Ioan Botezătorul.”
26 Şi întristându-se foarte împăratul pentru jurământ şi pentru cei care şedeau la masă nu voì s’o înlăture.
27 Şi îndată trimiţând împăratul pe un speculator poruncì să aducă capul lui;
28 Şi ducându-se i-a tăiat capul capul în închisoare, şi aduse capul lui pe disc şi-l dete fetei, iar fata îl dete mumei sale.
29 Şi auzind ucenicii lui veniră şi luară corpul lui mort, şi-l puseră în mormânt.
30 Şi se strâng apostolii la Iisus, şi îl înştiinţară de toate câte făcură şi învăţară.
31 Şi le zise: „Veniţi voi înşivă la o parte, în loc pustiu, şi odihniţi-vă puţin.” Căci erau mulţi care veneau şi care se duceau, şi nu aveau timp potrivit nici să mănânce.
32 Şi plecară în vas la un loc pustiu la o parte.
33 Şi mulţi îi văzură ducându-se şi-i cunoscură, şi alergară acolo pe jos din toate oraşele şi sosiră înaintea lor.
34 Şi ieşind Iisus văzù gloată multă şi i-se făcù milă de ei, că erau ca oi neavând păstor; şi începù să-i înveţe multe.
35 Şi fiind acum mult timp din zi, apropiindu-se de dânsul ucenicii săi ziceau că pustiu este locul, şi ceasul târziu acum;
36 „Dă-le drumul ca ducându-se în locurile dimprejur şi în sate să-şi cumpere ce să mănânce.”
37 Iar el răspunzând le zise: „Daţi-le voi să mănânce.” Dar ei zic lui: „Ducându-ne să cumpărăm pâni pentru două sute de dinari, şi să le dăm să mănânce?”
38 Iar el le zice: „Câte pâni aveţi? Mergeţi şi vedeţi.” Şi ei ştiind zic: cinci şi doi peşti.
39 Şi le poruncì să-i pună pe toţi să şează mese mese pe iarbă verde.
40 Şi şezură cete cete, câte o sută şi câte cincizeci.
41 Şi luând cele cinci pâni şi cei doi peşti, căutând spre cer binecuvântă, şi frânse pânile şi dete ucenicilor ca să le deà în mâni, şi pe cei doi peşti îi împărţi la toţi.
42 Şi mâncară toţi şi se săturară:
43 Şi luară fărâmituri douăsprezece coşuri umplute, şi dela peşti.
44 Şi erau cei care mâncară pânile cinci mii de bărbaţi.
45 Şi îndată silì pe ucenicii săi să intre în vas, şi să treacă înaintea lui de cealaltă parte spre Betsaida, până ce el dă drumul gloatei.
46 Şi după ce-i lăsă se duse pe munte să se roage.
47 Şi făcându-se seară vasul erà în mijlocul mării, şi el singur pe uscat.
48 Şi văzându-i pe dânşii muncindu-se pe când trăgeau cu lopeţile, deoarece vântul erà împotrivitor, către a patra strajă din noapte vine la dânşii umblând pe mare, şi voià să treacă pe lângă dânşii;
49 Iar ei văzându-l umblând pe mare li-se părù că este o nălucă, şi strigară tare; căci toţi îl văzură şi se spăimântară.
50 Dar el îndată vorbì cu dânşii, şi le zice: „Îndrăsniţi; Eu sunt; Nu vă temeţi.”
51 Şi se suì la dânşii în vas şi se potolì vântul; şi erau uimiţi foarte tare între dânşii şi se mirau:
52 Pentru că nu pricepură din pâni, deoarece inima lor erà împietrită.
53 Şi trecând veniră spre tărmul Genesaretului, şi traseră la uscat.
54 Şi ieşind ei din vas, înadată, cunoscându-l.
55 Oamenii cutreerară tot ţinutul acela, şi începură să aducă bolnavi pe paturi acolo, unde auziau că este.
56 Şi oriunde intrà în sate sau oraşe sau locuri, puneau în târguri pe nepunticioşi, şi-l rugau ca să atingă numai ciucurele vestmântului său: şi câţi îl atingeau erau scăpaţi.