1 Şi se adună la dânsul fariseii şi unii dintre cărturari veniţi dela Ierusalim.
2 Şi văzând pe unii dintre ucenicii lui că mănâncă pânile cu mâni necurate, adecă nespălate,
3 Căci Fariseii şi toţi Iudeii dacă nu-şi spală mânile făcându-le pumn nu mănâncă, ţinând rânduiala bătrânilor.
4 Şi dela târg venind dacă nu se îmbăează nu mănâncă, şi alte multe sunt pe care le-au primit să le ţină, precum, spălările prin afundare a paharelor şi urcioarelor şi vaselor de aramă,
5 Şi-l întrebară fariseii şi cărturarii: Pentru ce ucenicii tăi nu umblă după rânduiala bătrânilor, ci mănâncă pânea cu mâni necurate?
6 Iar el le zise: Bine a profeţit Isaia despre voi, făţarnicilor, cum este scris: „Acest popor cu buzele mă cinsteşte, dar inima lor departe este de mine:
7 Înzădar mă cinstesc învăţând învăţături ce sunt porunci omeneşti.”
8 Lăsând porunca lui Dumnezeu ţineţi rânduiala oamenilor: spălările prin afundare a ulcioarelor şi paharelor: şi alte de asemenea multe faceţi.
9 Şi le zise: Foarte bine, desfiinţaţi porunca lui Dumnezeu, ca să păstraţi rânduiala voastră.
10 Căci Moise a zis: „Cinsteşte pe tatăl tău şi pe muma ta” şi „Cine vorbeşte de rău pe tată sau pe mumă să moară negreşit.”
11 Iar voi ziceţi: Dacă un om va fi zis tatălui sau mumei: Corban, adecă dăruit este Domnului orice ai folosì dela mine.
12 Nu-l mai lăsaţi să facă nimic pentru tatăl său sau muma sa.
13 Desfiinţând astfel cuvântul lui Dumnezeu prin rânduiala voastră, pe care aţi dat-o; şi asemenea de acestea multe faceţi.
14 Şi chemând la sine iarăşi gloata le zise: Ascultaţi-mă toţi şi înţelegeţi.
15 Nu este nici un lucru de dinafară al omului, ce intrând într’însul poate să-l spurce: ci cele ce ies din om sunt care spurcă pe om.
16 Dacă are cineva urechi, să asculte cu luare aminte.
17 Şi când intră în casă dela gloată, îl întrebară ucenicii lui despre pildă.
18 Iar el le zise: Astfel dar şi voi nu pricepeţi? Nu înţelegeţi că orice intră de dinafară în om nu poate să-l spurce.
19 Că nu intră în inima lui, ci în pântece şi iese afară în cloacă, curăţind toate bucatele?
20 Şi zise că ce iese din om, aceea spurcă pe om.
21 Căci de dinlăuntru din inima oamenilor, ies gândirile rele, desfrânări.
22 Furturi, omoruri, adultere, porniri spre totfelul de înavuţire, răutate, înşelăciune, necumpătare, pizmă, pizmă, defăimare, trufie, necuminţie:
23 Toate relele acestea ies de dinlăuntru şi spurcă pe om.
24 Şi sculându-se de acolo se duse în ţinutul Tirului şi Sidonului: şi intrând într’o casă, voì ca nimeni să nu ştie, dar nu putù să fie necunoscut:
25 Ci îndată auzind despre dânsul o femeie, a cărei fată aveà duh necurat, venind căzù la picioarele lui;
26 Şi femeia erà Elină, de neam Sirofeniciană. Şi-l rugă ca să scoată demonul din fata ei.
27 Şi Iisus îi zise: Lasă mai întâiu să se sature copiii: Căci nu este bine a luà pânea copiilor şi a o aruncà cânilor.
28 Iar ea răspunse şi-i zise: aşà este Doamne. Dar şi cânii de sub masă mănâncă din fărâmiturile copiilor.
29 Şi zise ei: Pentru acest cuvânt mergi, a ieşit demonul din fata ta.
30 Şi după ce se duse la casa ei află copila zăcând în pat şi demonul ieşit.
31 Şi ieşind iarăşi din ţinutul Tirului venì prin Sidon spre marea Galileii prin mijlocul ţinutului Decapole.
32 Şi îi aduc pe un surd şi mut, şi-l roagă ca să pună mâna preste dânsul.
33 Şi luându-l din gloată la o parte puse degetele în urechile lui şi scuipând atinse limba lui.
34 Şi căutând spre cer suspină şi-i zise: Efata, adecă, deschide-te.
35 Şi se deschise urechile lui, şi îndată se deslegă legătura limbei lui, şi vorbià bine.
36 Şi le poruncì să nu spună nimenui: dar cu cât le poruncià, cu atât mai mult vestiau ei.
37 Şi se mirau preste măsură zicând: Bine a făcut toate; şi pe surzi îi face să audă, şi pe muţi să vorbească.