1 Cel ce iubeşte povaţa, iubeşte ştiinţa, Iar cel ce urăşte mustrarea, prost rămâne. 2 Cel bun află bunăvoinţă dela Domnul, Iar pre omul uneltitor de rele îl condamnă. 3 Nimenea nu se va întări prin nelegiuire, Dar rădăcina drepţilor nu se va clăti. 4 Femeia virtuoasă este coroana bărbatului său, Iar cea aducătoare de ruşine este ca putregaiul în oasele lui. 5 Gândurile drepţilor ţintesc la dreptate; Iar sfaturile nelegiuiţilor la înşelăciune. 6 Vorbele nelegiuiţilor sunt la pânda sângelui, Iar gura celor oneşti îi va scăpa. 7 Nelegiuiţii se răstoarnă, şi nu mai sunt, Iar casa drepţilor va sta. 8 După a sa minte se laudă bărbatul, Iar cel ce are inimă înrăutăţită, spre dispreţ va fi. 9 Mai bun este acela ce nu se făleşte, şi are sclav, Decât cel ce face pre mândru, şi n’are pâne. 10 Dreptul ştie până şi trebuinţele animalelor sale, Iar inima nelegiuţilor este crudă. 11 Cel ce lucrează ogorul său, se va sătura de pâne; Iar cel ce umblă după deşertăciuni, este lipsit de minte. 12 Nelegiuitul doreşte întărirea răilor, Iar rădăcinele drepţilor dau acestora tăria lor. 13 Este o cursă rea în păcatul buzelor, Iar dreptul va ieşi din strâmtorare. 14 Sătura-se-va omul de bunuri cu însuşi fructul gurei sale, Şi da-se-va omului plata mânelor sale. 15 În ochii nebunului dreaptă este calea sa, Dar cel ce ascultă sfatul, este înţelept. 16 Nesocotitul pe dată îşi vădeşte mânia sa, Iar cel cu minte ascultă ocara. 17 Cel ce mărturiseşte adevărul, dă mărturii drepte, Iar marturul mincinos înşelăciune. 18 Vorbele unora sunt ca loviturile de sabie, Iar limba înţelepţilor este vindecare; 19 Buza adevărului în veci se va întări, Iar limba minciunei numai o clipă. 20 Înşelăciune au în inimă cei ce urzesc rele. Iar cei ce sfătuesc la pace, simt bucurie. 21 Celui drept nici un rău nu i-se va întâmpla, Iar cei nelegiuiţi se vor covârşi de nenorociri. 22 Urîciune sunt Domnului buzele mincinoase, Iar aceia ce lucrează cu credincioşie, sunt plăcerea lui. 23 Omul cu minte ascunde ştiinţa, Iar inimâ nebunilor proclamă nebunia lor. 24 Mâna celor harnici domneşte, Iar cea leneşă plăteşte dare. 25 Întristare în inimă pleacă pre om, Şi cuvântul bun îl veseleşte. 26 Cel drept conduce şi pre aproapele lui; Iar calea nelegiuiţilor îi rătăceşte. 27 Leneşul nici nu frige ceea ce a vânat; Bun scump omului este hărnicia. 28 Pe cărarea dreptăţii este vieaţa, Şi calea cărărei sale nu duce la moarte.