1 Fiul cel înţelept ascultă învăţătura părintelui, Iar cel derâzător nici mustrări nu ascultă. 2 Cel bun mănâncă din fructele gurei sale, Iar sufletul celor fără credincioşie, silnicie. 3 Cel ce-şi păzeşte gura sa vieaţa şi-o păzeşte, Iar cel ce cască prea tare buzele sale, dărăpânare îşi pregăteşte. 4 Sufletul leneşului doreşte dar nimic nu capătă, Iar sufletul celor harnici se satură. 5 Cuvântul minciunei îl ureşte cel drept, Iar cel nelegiuit căşunează ruşine şi ocară. 6 Dreptatea păzeşte pre cel fără prihană în calea sa, Iar răutatea pierde pre cel păcătos. 7 Cutare se dă de avut, nimica având, Şi cutare se dă de sărac, averi mari având. 8 Unora averea lor nu le serveşte decât spre răscumpărarea vieţei, În timp ce săracul nici n’aude ameninţări. 9 Lumina drepţilor arde bine, Iar candela celor nelegiuţi se va stinge. 10 Mândria n’aduce decât certe, Iar cu cei ce primesc sfaturi este înţelepciunea. 11 Averea cu înşelăciune câştigată scade, Iar cel ce o adună cu mâna sa o va îmmulţi. 12 Aşteptarea îndelungată îmbolnăveşte inima, Iar dorinţa împlinită este pom al vieţei. 13 Cel ce nu bagă în seamă cuvântul, ruinase-va, Iar cel ce se teme de poruncă, răsplăti-se-va. 14 Învăţătura înţeleptului este un izvor al vieţei, Ce-l depărtează dela laţurile morţii, 15 Înţelegerea bună face pre om plăcut, Dar calea celor fără credincioşie este aspră. 16 Toate le face cumintele cu ştiinţă, Iar nebunul dă de gol nebunia sa. 17 Trimisul fărădelege cădea-va în nenorocire, Iar solul credincios aduce vindecare. 18 Sărăcia şi ocara vor lovi pre cel ce lapădă învătătura, Iar cel ce se foloseşte de mustrări se va mări. 19 Toată pofta împlinită este dulce sufletului, Deci urât este nebunilor de a se lăsa de rele. 20 Cel ce umblă cu înţelepţii, înţelept va fi, Iar cel ce se însoţeşte cu nebunii, nebun va fi. 21 Pre păcătoşi îi urmăreşte răul, Iar pre drepţi îi răsplăteşte binele. 22 Cel bun lăsa-va moştenirea fiilor fiilor săi, Iar averea păcătosului păstrase-va pentru cel drept. 23 Bucate multe sunt în ţarina săracilor, Dar răpeşte-se avuţia prin nedreptate, 24 Cel ce cruţă varga sa, ureşte pre fiul său, Iar cel ce iubeşte, îl ceartă de timpuriu. 25 Cel drept mănâncă până la săturarea sufletului său. Dar lipsă va suferi pântecele celor nelegiuiţi.