1 Toată femeia înţeleaptă zideşte casa sa, Iar cea nebună o surpă cu însăşi mânile sale. 2 Cel ce cu dreptate se poartă, teme-se de Domnul, Iar cel, ale cărui căi strâmbe sunt, îl nesocoteşte. 3 Chiar gura nesocotitului este vargă pentru mândria sa, Iar buzele înţelepţilor îi păzesc. 4 Unde nu sunt boi, ieslele curate sunt, Dar mult câştig se scoate din puterea boului. 5 Martorul credincios nu minte, Dar martorul mincinos minciuni spune. 6 Derâzătorul caută înţelepciunea, dar nu o găseşte, Iar celui cu ştiinţă la îndemână îi este. 7 Depărtează-te de nebun, Căci nu vei afla la dânsul buzele ştiinţei. 8 Inţelepciunea celui cuminte este d’a înţelege calea sa; Iar nebunia nebunilor îi amăgeşte. 9 Cei nesocotiţi glumesc cu păcatele, Dar între cei oneşti este bunăvoinţă. 10 Inima singură ştie întristarea sa, Şi în bucuria ei nu se amestecă un străin. 11 Casa celor nelegiuiţi dărâma-se-va, Dar cortul celor drepţi va înflori. 12 Sunt căi ce drepte se par omului că sunt, Iar la urmă arată-se căi conducătoare la moarte. 13 Chiar în mijlocul râsului se mâhneşte inima, Şi sfârşitul acelei bucurii fi-va întristarea. 14 Cel cu inimă abătută dela Domnul sătura-se-va de căile lui, Şi omul cel bun din ceeace este în el. 15 Prostul crede toate vorbele, Iar cel cuminte ia seamă la paşii săi. 16 Înţeleptul se teme şi se depărtează de rău, Dar nebunul se îngâmfează şi este fără temere. 17 Cel iute la mânie face prostii, Şi bărbatul viclean este urât. 18 Cei proşti moştenesc prostii, Dar cei cuminţi se cunună cu ştiinţa. 19 Răii se pleacă celor buni. Şi cei nelegiuiţi înaintea porţilor celui drept. 20 Săracul urât este chiar şi aproapelui său, Dar număroşi sunt amicii celui avut. 21 Cel ce despreţueşte pre aproapele său păcătueşte, Iar acela ce se îndură de cei săraci este fericit. 22 Au nu se rătăcesc cei ce urzesc rele? Dar iubire şi credincioşie este partea celor ce se gândesc de bine. 23 În tot lucrul este câştig, Dar bolboroseala buzelor aduce numai lipsă. 24 Cununa înţelepţilor este avuţia lor, Dar nebunia nebunilor nebunie rămâne. 25 Martorul adevărat mântuie suflete, Dar cel mincinos minciuni spune. 26 În temere de Domnul este siguranţa tare, Şi fiilor săi fi-va el adăpost. 27 Temerea de Domnul este izvorul vieţii, Ce depărtează pre om de laţurile morţii. 28 Măreţia regelui stă în mulţimea poporului, Şi peirea domnilor în lipsă de popor, 29 Cel târziu la mânie cu multă minte este, Iar cel iute la mânie înalţă nebunia. 30 Inima sănătoasă este vieaţa corpului, Dar pisma putrezirea oaselor, 31 Cel ce apasă pre sărac, batjocoreşte pre Făcătorul său, Dar cel ce se îndură de cel lipsit, îl măreşte. 32 În însăşi răutatea sa va fi aruncat cel nelegiuit, Dar dreptul avea-va speranţă chiar şi la moartea sa. 33 În inima celui priceput zace înţelepciunea, Dar ce este în pieptul nebunului şe va şti. 34 Dreptatea ridică pre popor, Dar păcatul este ruşinea naţiunilor. 35 Bunăvoinţa regelui, partea sclavului cuminte este, Dar asupra celui ce face ruşine, mânia sa.