1 Răspunsul blând înlătură mânia. Iar cuvântul aspru întărâtă mânia. 2 Limba înţelepţilor plăcută face ştiinţa, Dar din gura nebunilor nebunia izvoreşte. 3 În tot locul sunt ochii Domnului, Văzând pre cei răi şi pre cei buni. 4 Limba iubitoare de pace este un pom al vieţii, Iar răutatea în ea face spărtură sufletului. 5 Nesocotitul nesocoteşte învăţătura părintelui; Iar cel ce ia aminte la mustrări cuminte se face. 6 În casa dreptului este un mare tezaur, Dar în venitul celui nelegiuit este neodihnă. 7 Buzele înţelepţilor răspândesc ştiinţă, Dar inima nebunilor nedreptate. 8 Jertfa celor nelegiuiţi este urîciune Domnului, Dar ruga celor drepţi plăcerea sa. 9 Urîciune este Domnului calea nelegiuitului, Dar pre cel ce urmează dreptatea îl iubeşte. 10 Grea se pare pedeapsa pentru cel ce părăseşte calea cea dreaptă, Şi cel ce urăşte mustrarea, va muri. 11 Infernul şi adâncul sunt înaintea Doinnului, Cu cât mai mult inimile fiilor oamenilor! 12 Derâzătorul nu iubeşte să fie mustrat, Cu cei înţelepţi el nu merge. 13 Inima voioasă înveseleşte faţa, Dar prin tristeţea inimei se frânge sufletul, 14 Inima înţelegătoare caută ştiinţă, Dar gura nebunilor paşte nebunia. 15 Toate zilele apăsatului sunt rele, Dar o inimă voioasă este un ospăţ neîntrerupt. 16 Mai bine este puţinul cu temerea Domnului, Decât multe tezaure şi neodihnă cu dânsele. 17 Mai bun este un prânz de legume cu iubire, Decât un bou îngrăşat şi ură cu dânsul. 18 Omul mânios întărâtă sfezile, Dar cel târziu la mânie potoleşte cearta. 19 Drumul leneşului este ca un gard de spini, Iar cărarea celor drepţi ca calea bătută. 20 Fiul înţelept înveseleşte pre părintele său, Iar omul nebun nesocoteşte pre muma sa. 21 Nebunia este bucuria celui fără de minte, Dar bărbatul cuminte merge drept pe drumul său. 22 Unde nu este sfat, planurile se nimicesc, Dar prin multa sfătuire se întăresc. 23 Omul are bucurie de răspunsul gurei sale, Şi un cuvânt la timpul său, cât de bun este! 24 Calea vieţii merge tot în sus pentru cel înţelept, Ca să se depărteze de infernul de jos. 25 Casa mândrilor o surpă Domnul, Dar hotarul văduvei îl întăreşte. 26 Cugetele celui rău sunt urîciune Domnului, Dar jertfele cele mai curate sunt cuvinte plăcute. 27 Cel ce capătă câştig nedrept, turbură casa sa, Iar cel ce urăşte mituirea va trăi. 28 Inima dreptului gândeşte ce are să răspundă, Dar din gura nelegiuiţilor izvoresc cele rele. 29 Departe este Domnul de cei nelegiuiţi, Dar ruga celor drepţi o ascultă. 30 Lumina ochilor înveseleşte inima; Şi ştirea bună îngraşă oasele. 31 Urechea ce ascultă mustrarea dătătoare de vieaţă, Între înţelepţi va petrece. 32 Cel ce lapădă învăţătura ureşte sufletul său, Iar cel ce ascultă mustrări capătă minte. 33 Temerea de Domnul este o învăţătură a înţelepcinnii, Şi înainte de mărire este umilinţa.