1 Cugetele inimei ale omului sunt, Dar dela Domnul vine răspunsul limbei. 2 În ochii omului toate căile sale sunt curate, Dar Domnul cumpăneşte spiritele. 3 Trebile tale încrede-le Domnului, Şi astfel planurile tale tari vor fi. 4 Domnul toate le-a făcut aşa, ca să răspundă una alteia, Şi chiar pre cel nelegiuit pentru ziua de nenorocire. 5 Urîciune este Domnului tot cel ce are inimă îngâmfată, Din neam în neam nu vor rămânea nepedepsiţi. 6 Prin iubire şi adevăr se ispăşeşte vinovăţia, Şi temerea de Domnul este ferirea de rău. 7 Domnul de are plăcere de căile unui om, El şi pre înamicii săi îi împacă cu dânsul. 8 Mai bun este puţinul cu dreptate, Decât multul câştig cu nedrept. 9 Inima omului cugetă la căile sale, Dar Domnul îndreaptă paşii săi. 10 Hotărîre dumnezească fie pe buzele regelui, Şi la judecată gura sa să nu păcătuească. 11 Cântarul şi cumpăna dreaptă ale Domnului sunt, Toate greutăţile lucrul său sunt. 12 Urîciune fie regilor a face nelegiuire, Căci prin dreptate se întăreşte tronul. 13 Buzele drepte fie plăcerea regilor, Şi pre cel ce vorbeşte drept să-l iubească. 14 Mânia regelui este trimisul morţii, Dar omul înţelept o va împăca. 15 În lumina feţei regelui este vieaţă, Şi bunăvoinţa lui ca un nour de ploaie târzie. 16 Câştigarea înţelepciunei cu cât este mai bună decât a aurului, Şi câştigarea înţelegerei mai bună decât a argintului. 17 Calea bătută a celor drepţi este, a se întoarce dela rău; Acela îşi păzeşte sufletul său, care ia aminte la calea sa. 18 Mândria merge înaintea dărăpănărei, Şi măreţia înaintea căderei. 19 Mai bine este a fi umilit cu cei săraci, Decât a împărţi prada cu cei mândri. 20 Cel ce-şi ia seamă la vorbă, află bine, Şi cel ce se încrede în Domnul, fericit va fi. 21 Cel înţelept cu inima cuminte se numeşte, Şi vorbele plăcute îmmulţesc învăţătura. 22 Mintea este un izvor al vieţii pentru stăpânul ei, Dar nebunia pedeapsă este pentru nebuni. 23 Inima înţeleptului face cuminte gura sa, Şi îmmulţeşte învăţătura pe buzele lui. 24 Fagur de miere sunt vorbele plăcute, Dulci pentru suflet şi tămăduire oaselor.
25 Sunt căi ce se par omului drepte că sunt, Iar la urmă arată-se căi conducătoare la moarte. 26 Cel ce lucrează, pentru el lucrează, Căci gura lui îl sileşte la lucru. 27 Omul de nimic nenorocirea îşi sapă, Şi pe buzele lui este ca un foc arzător. 28 Omul răsvrătitor seamână sfadă; Şi limbutul desbină pre amici. 29 Omul silnic amăgeşte pre amicul său, Şi-l duce pe o cale ce nu este bună. 30 El închide ochii săi, ca să cugete răsturnări, Mişcându-şi buzele, săvârşeşte nenorociri. 31 Părul cărunt este cunună de onoare; Ea găsi-se-va pe calea dreptăţii. 32 Cel târziu la mânie este mai mare decât un viteaz, Şi cel ce ştie a stăpâni sufletul său decât cel ce ia o cetate. 33 În sân se aruncă sorţul, Dar dela Domnul vine toată hotărîrea lui.