1 Omul hursuz caută plăcerea lui, Sfădindu-se în toate trebile. 2 Celui nebun nu-i place cuminţia, Ci numai descoperirea inimei sale. 3 Când vine cel nelegiuit, vine şi dispreţul, Şi cu fapta de ruşine vine ocara. 4 Ape adânci sunt cuvintele gurei unui om; Părău curgător este izvorul înţelepciunei. 5 Nu este bine a căuta în faţa unui nelegiuit, Ca să înfrângi pre cel drept la judecată. 6 Buzele nebunului vin în ceartă, Şi gura lui chieamă loviturile. 7 Gura nebunului este ruina lui, Şi buzele sale sunt laţul vieţei sale. 8 Cuvintele clevetitorului sunt ca mâncările cele alese, Ele se coboară înlăuntrul pântecelui. 9 Cel leneş la lucrul său Este frate cu risipitorul. 10 Turnul cel mai tare este numele Domnului: Într’însul va alerga cel drept şi va fi ocrotit. 11 Avuţia avutului îi este cetatea sa cea tare, Şi ca un zid înalt în închipuirea sa. 12 Înainte de cădere se înalţă inima omului, Şi înainte de mărire este umilinţă. 13 Cel ce răspunde, înainte de a asculta, Aceasta nebunie şi ruşine îi este. 14 Spiritul omului îl susţine în neputinţa sa, Dar pre un suflet sdrobit cine-l poate susţinea? 15 Inima celui înţelegător câştigă ştiinţă, Şi urechea întelepţilor caută ştiinţă. 16 Darul omului îi face loc, Şi-l aduce înaintea celor mari. 17 Drept pare-se la judecată cel ce vine mai întâi, Dar vine celalalt şi-l descoase. 18 Sorţul face să continească certele, El chiar şi între cei puternici hotăreşte. 19 Un frate înjurat este mai greu de redobândit decât o cetate tare, Şi certele lor sunt ca zăvoarele unei întărituri. 20 Din fructul gurei sale se satură corpul fiecăruia, Din venitul buzelor lui se satură. 21 Moartea şi vieaţa sunt în puterea limbei, Deaceea cei ce o iubesc, vor mânca din fructele sale. 22 Cel ce a găsit o femeie vrednică, găsit-a bunuri, Şi bunăvoinţă dela Domnul a câştigat. 23 Cu cereri vorbeşte săracul, Dar cu asprime răspunde avutul. 24 Cel ce iubeşte mulţi soţi, se va ruina, Dar amicul adevărat mai tare decât fratele se lipeşte de tine.