1 Mai bun este săracul, care umblă în neprihănirea sa, Decât cel cu buze înrăutăţite şi nebun. 2 Ca sufletul să fie fără prevedere nu este bine, Şi cel ce se grăbeşte cu picioarele, face greş. 3 Nebunia omului strâmbătăţeşte calea sa, Şi inima lui se aprinde asupra Domnului. 4 Avuţia îmmulţeşte numărul amicilor, Dar săracul se desparte chiar şi de amicul său. 5 Martorul mincinos nu rămâne nepedepsit, Şi cel ce spune minciuni nu va scăpa. 6 Mulţi linguşesc faţa celui darnic, Şi fiecine este amicul celuia ce dă daruri. 7 Toţi fraţii săracului îl urăsc, Cu cât mai mult se depărtează de dânsul amicii săi! El urmăreşte făgăduinţele lor, dar ele nu înseamnă nimic. 8 Cel ce-şi dobândeşte minte, iubeşte sufletul său, Cel ce păzeşte cuminţia, află bunuri. 9 Martorul mincinos nu rămâne nepedepsit, Şi cel ce spune minciuni va pieri. 10 Nebunului nu-i şade răsfăţarea. Cu cât mai puţin sclavului a domni preste mai mari. 11 Mintea omului îl face tărziu la mânie, Şi fala lui este a trece cu vederea greşelile. 12 Ca mugetul leului este mânia regelui, Dar ca roauă pe iarbă bunăvoinţa sa. 13 Fiul nebun nenorocire este părintelui său, Şi certele femeii o picurătură neîntreruptă, 14 Casă şi avere sunt moşteniri dela părinţi, Dar o femeie cu minte este dela Domnul. 15 Lenea te face a cădea în adormire, Şi sufletul leneş va flămânzi. 16 Cel ce păzeşte porunca, vieaţa şi-o păzeşte, Dar cel ce nu ia seamă la căile sale, va muri. 17 Cel ce pre săraci milueşte, împrumută pre Domnul, Şi el îi va răsplăti fapta sa. 18 Pedepseşte pre fiul tău, când încă este speranţă, Şi sufletul tău să nu poftească moartea sa. 19 Cel ce se lasă să cadă în mânie mare, îşi va purta pedeapsa, Şi de vei căuta să-l scoţi din ea, încă şi mai mult vei mări mânia lui. 20 Ascultă sfatul şi primeşte învăţătura, Ca la sfârşitul tău înţelept să ajungi. 21 Multe sunt gândurile în inima omului, Dar numai hotărîrea Domnului se îndeplineşte. 22 După plăcerea omului este şi mila sa, Şi mai bun este săracul decât omul mincinos. 23 Temerea de Domnul duce la vieaţă, Şi cel ce o are, sătul va petrece; de rele nu va fi bătut. 24 Leneşul pune mâna sa în strachină, Dar nici nu o aduce la gura sa. 25 Bate pre batjocoritor, şi încă şi cel prost se face cuminte, Şi mustră pre cel cuminte, şi el va veni la înţelegere. 26 Fiul aducător de ruşine şi ocară, Pradă pre părinte, alungă pre mumă. 27 Păzeşte-te, fiule, a asculta învăţături, Cari abat dela cuvintele înţelepciunei. 28 Martorul de nimic îşi râde de dreptate, Şi gura celor nelegiuiţi înghite nedreptatea. 29 Pregătite sunt judecăţile pentru pedepsirea batjocoritorilor, Şi loviturile pentru spinarea nebunilor.