1 Ca pâraiele de apă este inima regelui în mâna Domnului, O îndreaptă ori unde voeşte. 2 În ochii omului toate căile sale drepte sunt. Dar Domnul cumpăneşte inimile. 3 A face dreptate şi judecată Mai plăcut este Domnului decât jertfele. 4 Privire sumeaţă şi inimă îngâmfată; Şi candela celor nelegiuiţi păcate sunt. 5 Gândurile celor harnici numai îndestulare aduc, Dar acelui prea grabnic lipsă numai. 6 Câştigare de tezaure cu limba înşelăciunei, Nu-i decât o deşertăciune, pre care o vânează cei ce caută moartea. 7 Pre cei nelegiuiţi însăşi prădăciunea lor îi răpeşte, Căci nu voesc a face dreptate. 8 Sucit este drumul celui îngreuiat de păcate, Dar dreapta este munca celui curat. 9 Mai bine este a locui în colţul unui acoperiş, Decât într’o casă mare cu o femeie sfădicioasă. 10 Sufletul nelegiuitului rele pofteste: Chiar şi amicul său nu află har în ochii lui. 11 De se va pedepsi cel batjocoritor, atuncia şi prostul se va tace înţelept; De se va înălţa cel drept, atuncia şi ştiinţa va creşte. 12 Cel Preadrept ia samă la casa nelegiuitului, Şi aruncă pre nelegiuiţi în nenorocire. 13 Cel ce-şi astupă urechea la strigătul săracului, Va chiema şi el, şi nu va fi ascultat. 14 Darul în ascuns îmblânzeşte mânia, Şi mituirea în sân furia cea mai mare. 15 Bucurie este dreptului de a face drept, Dar pierdere fâcătorilor de rele. 16 Omul ce se rătăceşte din calea înţelepciunei, Linişti-se-va în adunarea umbrelor. 17 Cel ce iubeşte petrecerile, om al lipsei va fi, Cel ce iubeşte vinul şi oleiul, nu se va înavuţi. 18 Răscumpărare va fi cel nelegiuit pentru cel drept, Şi vânzătorul pentru cei oneşti. 19 Mai bine este a locui în pământ pustiu, Decât cu o femeie sfădicioasă şi supărătoare. 20 Tezaure preţioase şi oleiu mult sunt în casa înţeleptului, Dar omul nebun le risipeşte. 21 Cel ce urmează dreptatea şi iubirea, Află vieaţă, fericire şi onoare, 22 În cetatea celor tari întră înţeleptul, Şi surpă tăria încrederei lor. 23 Cel ce-şi păzeşte gura sa şi limba sa, Păzeşte şi sufletul său de strâmtorări. 24 Derâzător şi mândru şi îngâmfat este numele aceluia, Ce lucrează cu aprindere de mânie. 25 Pre leneş îl omor poftele sale, Căci mânele lui nu voesc a lucra. 26 Cel lacom toată ziua numai în pofte o duce, Dar cel drept dă şi nu cruţă. 27 Jertfa celor nelegiuiţi urîciune este, Cu cât mai vârtos de-l aduc cu gând rău? 28 Martorul mincinos va pieri, Dar cel ce vorbeşte numai ceeace aude, vorbeşte cu isbândă. 29 Omul nelegiuit are căutătură obraznică, Dar cel onest ia aminte la cărările sale. 30 Nici o înţelepciune, nici o minte, Nici un sfat nu isbuteşte asupra Domnului. 31 Calul poate fi cât de bine pregătit pentru ziua de luptă, Dar biruinţa vine dela Domnul.