1 Mai de ales este un nume bun decât avuţie mare, Şi bunăvoinţa decât argintul şi aurul. 2 Avutul şi săracul se întâlnesc unul cu altul, Domnul i-a făcut pre toţi. 3 Cel cu minte vede răul şi se ascunde, Dar cei proşti trec înainte şi sufer. 4 Răsplata umilinţei şi a temerei de Domnul este: Avuţia şi onoarea şi vieaţa. 5 Spini şi laţuri sunt în calea celui strâmb, Dar cel ce voeşte a-şi păstra vieaţa, să se depărteze de dânsele. 6 Învaţă pre copil calea, pe care trebue să umble, Şi când va îmbătrâni, nu se va abate dela ea. 7 Avutul domneşte preste săraci, Şi cel ce se împrumută, se face sclavul creditorului său. 8 Cel ce seamână nedreptate, nenorocire va culege, Şi însuşi pregăteşte varga pedepsei sale. 9 Ochiul binevoitor binecuvântat va fi, Căci din pânea sa dă săracilor. 10 Goneşte pre batjocoritor şi cu dânsul şi sfada va ieşi, Şi cearta şi ocara vor înceta. 11 Cel ce iubeşte curăţenia inimei Şi buze plăcute, amicul aceluia rege va fi. 12 Ochii Domnului apără ştiinţa, Dar surpă cuvintele vânzătorului. 13 Leneşul zice: „Leul este afară, Voiu fi zugrumat în uliţă.” 14 Gura femeilor străine este o groapă adâncă, Acela cade în ea, pre care-l mânie Domnul. 15 Nebunia este legată de inima copilului, Dar varga pedepsitoare o va scoate din el. 16 Cel ce apasă pre cel sărac, ca să se înavuţească, Şi dă celui avut, numai lipsă va suferi, 17 Pleacă urechea ta, şi ascultă cuvintele înţelepţilor, Şi îndreaptă-ţi inima ta către înţelepciunea mea. 18 Căci sunt plăcute, de le vei păstra înlăuntrul tău, De se vor întări pe buzele tale. 19 Pentru ca încrederea ta să fie în Domnul, De aceea astăzi învăţatu-te-am pre tine. 20 Au nu ţi-am prescris de demult Sfatul şi ştiinţa? 21 Ca să te învăţ adevărul, cuvintele credincioase, Ca să răspunzi cu cuvintele adevărului celor ce te trimit. 22 Nu despoia pre cel sărac, pentru că neputincios este, Nici nu apăsa pre cel sărac la poartă. 23 Căci Domnul apără dreptul lor, Şi pradă vieaţa celora ce-i pradă. 24 Nu te însoţi cu bărbatul iute la mânie, Şi nu petrece cu omul furios; 25 Ca să nu înveţi deprinderile lui, Şi să nu iei laţurile în sufletul tău. 26 Să nu fii unul dintre cei ce dau mâna, Dintre cei ce dau chezeşie pentru datorii. 27 Când n’ai nimic, cu ce plăti, De ce să-ţi ia patul tău de supt tine? 28 Nu muta piatra de hotar cea veche, pre care au pus-o părinţii tăi. 29 Vezi tu un bărbat iscusit în trebile sale? Să ştii, că va sta înaintea regilor, Şi nu va sta înaintea oamenilor de jos.