1 Când şezi la masa unui domn, Caută numai la cele ce ţi-se pun înainte, 2 Ţi-ai pune cuţitul la gât, De te vei arăta om lacom. 3 Nu pofti după mâncările lui cele alese, Căci pâne amăgitoare sunt ele. 4 Nu te osţeni să te înavuţeşti, Ci lasă-te de această hotărîre a ta, 5 Au îţi vei pune ochii tăi pe ceeace în curând nu va mai fi, Căci ea aripi îşi va face, Şi asemenea vulturului va sbura la cer. 6 Nu mânca din pânea celui pismătăreţ, Şi nu pofti mâncările lui cele alese, 7 Căci precum nepotrivire este în sufletul său, aşa este şi el, „Mănâncă şi bea” îţi zice, Dar inima sa nu este cu tine, 8 Bucata, ce ai mâncat-o, o vei vărsa, Şi astfel pierdute îţi vor fi vorbele frumoase ale tale. 9 În urechile nebunului nu vorbi, Căci el vorbele tale, ori cât de înţelepte, le nesocoteşte. 10 Nu muta piatra de hotar cea veche, Şi nu întra în câmpul orfanilor; 11 căci răzbunătorul lor este puternic, El va apăra dreptul lor în contra ta. 12 Pleacă inima ta la învăţătură, Şi urechile tale la cuvintele ştiinţei. 13 Nu cruţa copilului mustrare. Căci, de-l vei bate cu varga, nu va muri. 14 Bate-l cu varga, Ca să scapi sufletul său de peire. 15 Fiule, de va fi înţeleaptă inima ta, Bucura-se-va inima mea, da, eu însumi; 16 Şi rărunchii mei se vor veseli, când buzele tale vor vorbi ce este drept. 17 Inima ta să nu pizmuească pre cei păcătoşi, Ci toată ziua fii cu temere de Domnul. 18 Căci cu adevărat bun viitor vei avea, Şi speranţa ta nu se va stinge. 19 Ascultă, fiule, şi fii înţelept, Şi îndreaptă inima ta pe calea cea bună. 20 Nu petrece cu beutorii de vin, Nici cu nesăţioşii de cărnuri. 21 Căci beţivul şi nesăţiosul de cârnuri sărăceşte, Şi beţia în zdrenţe îmbracă pre cel somnoros. 22 Ascultă pre părintele tău, care te-a născut, Şi nu despreţui pre muma ta, când ea va îmbătrâni. 23 Cumpără adevărul, şi nu-l vinde, Înţelepciune, învăţătură şi minte. 24 Părintele celui drept se va bucura, Şi cel ce a născut pre cel înţelept, va avea bucurie de el. 25 Părintele tău şi muma ta se vor bucura, Şi aceea, care te-a născut, se va veseli. 26 Dă-mi, fiule, inima ta, Şi ochii tăi să ia seamă la căile mele. 27 Căci o groapă adâncă este meretricea, Şi un puţ strâmt femeia străină. 28 Ea pândeşte ca un hoţ, Şi face pre mulţi bărbaţi necredincioşi. 29 Ale cui sunt vaietele? Ale cui sunt oftările? Ale cui sunt sfezile? Ale cui sunt plângerile? Ale cui sunt zdrobirile în zădar? Ai cui ochi sunt slăbiţi? 30 Au nu ai acelora, ce se întârzie la vin? Ai acelor ce merg să caute vinurile drese? 31 Nu te uita la vin, când e roşu, Şi sclipeşte în păhar, când alunecă uşor. 32 Căci la urmă muşcă ca un şarpe, Şi împunge ca o viperă. 33 Şi ochii îi vor căuta la femei străine, Şi inima ta va vorbi prostii. 34 Şi vei fi ca cel ce doarme în mijlocul mării, Şi ca cel ce doarme pe capătul cârmei; 35 Şi vei zice: „Bătutu-m’au, şi durere nu am simţit, Lovitu-m’au, şi nici n’am ştiut măcar; Când oare mă voiu deştepta, iarăşi să-l caut.”