1 Nu pizmui pre oamenii răi, Nici nu pofti a fi cu ei: 2 Căci stricăciune cugetă inima lor, Şi buzele lor nenorocire vorbesc. 3 Cu înţelepciune se zideşte o casă, Şi cu cuminţie se întăreşte. 4 Şi cu ştiinţă se umplu cămările, Cu toate tezaurele cele scumpe şi plăcute. 5 Bărbatul înţelept este puternic, Şi bărbatul ştiinţei întăreşte puterea. 6 Căci cu sfaturi bune poţi să-ţi faci resbelul, Şi biruinţa atârnă dela multa sfătuire. 7 Preaînaltă este nebunului înţelepciunea, La judecată nu-şi deschide gura sa. 8 Cel ce se gândeşte a face rele, Chiema-se-va uneltitor de răutăţi. 9 Cugetarea nebună este păcat, Şi derâzătorul urîciune este omului. 10 De pierzi curagiul în ziua nevoii, Puterea ţi-se va micşora. 11 Scapă pre cei ce se duc la moarte, Şi pre cei ce sunt aproape de a fi ucişi, O, opreşte moartea lor; 12 Că, de vei zice: „Iacă, n’am ştiut de una ca aceasta”, Au doară cel ce cumpăneşte inimile n’a luat seamă? Şi nu ştie cel ce păstrează sufletul tău? Şi nu va răsplăti fiecăruia după fapta sa? 13 Mănâncă, fiule, miere, că plăcută este, Şi fagurul cel dulce cerului gurei tale. 14 Dar tot aşa învaţă înţelepciunea pre sufletul tău; Că de vei afla-o bun viitor vei avea, Şi speranţa ta nu se va stinge. 15 Tu, nelegiuitule, nu pândi locuinţa celui drept, Şi nu despoia coliba sa cea liniştită; 16 Căci de şapte ori va cădea cel drept, şi iarăşi se va scula; Dar nelegiuiţii se aruncă în nenorocire. 17 De cade inamicul tău, nu te bucura, Şi de se clăteşte, să nu se veselească inima ta: 18 Ca să nu vadă Domnul, şi să fie fapta ta neplăcută în ochii săi, Şi să-şi întoarcă mânia sa dela dânsul! 19 Nu te aprinde asupra făcătorilor de rele. Nici nu pizmui pre cei nelegiuiţi; 20 Căci pentru cel rău nu va fi viitor bun; Candela nelegiuiţilor se va stinge. 21 Teme-te de Domnul, fiule, şi de rege; Şi cu răsturnătorii nu te însoţi; 22 Căci într’o clipă răsare ruina lor, Şi nenorocirea dela amândoi cine o poate prevede. 23 Încă şi acestea le avem dela cei înţelepţi: Nu este bine a căuta în faţă la judecată. 24 Cel ce zice nelegiuitului: „Drept esti”, Pre acela îl vor blestema popoarele şi naţiunile în ură îl vor avea. 25 Dar cei ce-l mustră, bine le va fi, Şi preste ei va veni binecuvântarea celor buni. 26 Cel ce răspunde cu dreptate cuiva, Îi dă o sărutare cu buzele. 27 Mântuie afară lucrul tău, Şi îngrijeşte-ţi câmpul tău, Şi apoi apucă-te de-ţi zideste casa. 28 Fără cuvânt nu fii martur asupra aproapelui tău: Căci poţi să amăgeşti dreptatea cu buzele tale. 29 Nu zice: „Precum mi-a făcut, aşa îi voiu face şi eu, Voiu răsplăti acestui om după fapta sa.” 30 Trecut-am pe lângă ţarina unui om leneş, Şi pe lângă via unui om fără de minte:
31 Şi iacă, erau în totul numai scai înalţi, Spinii le acoperiseră întinsul lor, Şi îngrădirea lor de piatră era surpată. 32 Văzut-am acestea, şi le-am luat în inima mea: Am căutat, şi am tras această învăţătură: 33 O leacă de somn, o leacă de dormitare, o leacă de şedere cu mânile culcate, 34 Şi sărăcia, ca un hoţ, te va ajunge, Şi lipsa, ca un haiduc.