1 Încă şi acestea sunt proverbe de ale lui Solomon, Pre cari le-au adunat bărbaţii lui Hezekia, regele lui Iuda: 2 Mărirea lui Dumnezeu stă în a ascunde un lucru, Dar mărirea regilor în a cerceta un lucru. 3 Cerul pentru înălţimea sa, şi pământul pentru adâncimea sa, Şi inima regilor nepătrunzătoare sunt. 4 Scoate zgura din argint, Şi va ieşi argintarului un vas ales. 5 Depărtează pre cel nelegiuit de dinaintea regelui, Şi tronul său prin dreptate se va întări. 6 Nu te sumeţi înaintea regelui, Şi nu sta în locul celor mari; 7 Căci mai bine este să-ţi zică: „Suie-te aicia!” Decât să te pogori de faţa celui mai mare, După ce l-au văzut ochii tăi. 8 Nu fii grabnic a ieşi la judecată, De teamă ca nu la urmă să faci ceva rău, Dacă potrivnicul tău te va răpune. 9 Aşa poartă-te în neînţelegerea cu aproapele tău, Încât să nu descoperi taina altuia; 10 Ca să nu te defaime cel ce-o va auzi, Şi să nu-ţi atragi un nume rău, care nu se va duce dela tine. 11 Mere de aur în pănere de argint Este cuvântul zis la timp. 12 Cercel de aur şi podoabă de aur ales Este înţeleptul ce mustră pentru o ureche ascultătoare. 13 Ca omătul răcoritor în timpul culesului, Este solul credincios pentru cei ce-l trimet; Căci el reînsufleţeşte sufletul domnului său. 14 Ca nourii şi vântul fără ploaie, Este bărbatul ce se făleşte cu un dar mincinos. 15 Prin îndelungă răbdare se înduplecă cel puternic, Şi limba moale frânge oasele. 16 De găseşti miere, mânâncă numai cât îţi este destul, Ca să nu te prea saturi de ea, şi să o verşi. 17 Pune rar piciorul tău în casa amicului tău, Ca să nu se desguste de tine, şi să te urască. 18 Cel ce vorbeşte mărturie mincinoasă asupra aproapelui său Este ca un ciocan, ca o sabie şi o săgeată ascuţită. 19 Încrederea ce se pune în timp de nevoie într’un necredincios, Este ca dintele rupt şi piciorul olog. 20 Cel ce cântă cântări unei inimi triste Este ca şi cel ce se desbracă de vestminte într’o zi rece, Şi ca oţetul pe tibişir. 21 De este flămând inamicul tău, satură-l cu pâne, Şi de este însetat, adapă-l cu apă: 22 Căci astfel făcând, cărbuni de foc aduni pe capul lui, Şi Domnul îţi va răsplăti. 23 Vântul de mează-noapte naşte ploaie, Şi limba cea clevetitoare o faţă scârbită. 24 Mai bine este a locui în colţul unui acoperiş, Decât într’o casă mare cu o femeie sfădicioasă. 25 O ştire bună din ţară depărtată, Este ca apa răcoritoare pentru sufletul însetat. 26 Dreptul ce se clatină înaintea celui nelegiuit Este ca o fântână turbure, şi ca un isvor stricat. 27 Nu este bine a mânca prea multă miere, Şi nu este de laudă a alerga după mărire. 28 Ca o cetate surpată, fără ziduri, este cel Ce nu-şi stăpâneşte sufletul său.