1 Precum omătul vara, şi ploaia la cules, Aşa nu se cade mărire celui nebun. 2 Precum paserea, când sare ici şi colea, precum rândunica, când zboară; Aşa blestemul cel nemeritat, Nu cade pe capul nimănui. 3 Biciul este pentru cal, frâul pentru asin, Şi varga pentru spinarea nebunilor. 4 Nu răspunde nebunului după nebunia sa, Ca să nu te faci asemenea lui, 5 Răspunde nebunului după nebunia lui, Ca să nu fie înţelept în ochii săi. 6 Cel ce trimete ştire printr’un nebun Este ca cel ce-şi taie picioarele, ca cel ce bea dureri. 7 Picioarele ologului sunt slabe, Aşa este proverbul în gura nebunilor. 8 Ca cel ce leagă piatra în praştie, Aşa este şi cel ce dă mărire celui nebun. 9 Ca un toiag de spini, încăput în mâna celui beat, Aşa este proverbul în gura nebunilor.
10 Ca arcaşul ce ţinteşte în toate, Aşa este cel ce-şi năimeşte nebuni, cel ce-şi năimeşte trecători. 11 Cum se întoarce cânele la vărsătura sa, Aşa nebunul se întoarce la nebunia sa. 12 Văzut-ai pre careva, că înţelept se crede? Mai multă speranţă pentru un nebun este decât pentru dânsul. 13 Leneşul zice: Leul stă la drum! Leul stă pe uliţi! 14 Cum uşa se învârteşte în ţâţânele ei, Aşa şi leneşul în patul său, 15 Leneşul pune mâna în strachină, Dar cu anevoie o duce la gură. 16 Leneşul mai înţelept este în ochii săi, Decât şapte oameni gata la tot răspunsul. 17 Cel ce în treacăt se amestecă cu prindere într’o ceartă. ce nu-l priveşte, Acela apucă de urechi un câne. 18 Ca nebunul ce aruncă foc, săgeţi şi moarte, 19 Aşa este cel ce înşeală pre amicul său, Şi apoi zice: Au n’am glumit? 20 Unde lemne nu mai sunt, focul se stinge. Şi unde clevetitor nu mai este, cearta încetează. 21 Cum cărbunii adaugă la jăratic şi lemnele la foc, Aşa sfădiciosul la aţâţarea certei. 22 Cuvintele clevetitorului sunt ca mâncările cele alese, Şi se coboară înlăuntrul pântecelui. 23 Argint plin de sgure, turnat preste vas de lut, Sunt buzele arzătoare şi o inimă rea. 24 Inamicul cu buzele se preface, Şi păstrează înşelăciunea în lăuntrul său; 25 De-ţi vorbeşte plăcut, nu-l crede, Căci şapte uri sunt în inima sa: 26 Ura sa se ascunde supt amăgire, Totuşi răutatea sa se va da pe faţă în adunare, 27 Cel ce sapă groapă, însuşi cădea-va în ea, Şi piatra cădea-vă asupra celui ce o rostogoleşte. 28 Limba mincinoasă urăşte pre cei ce i-au doborît, Şi gura linguşitoare aduce stricăciune.