1 Nu te lăuda cu ziua de mâne; Căci nu ştii ce poate aduce o zi. 2 Altul să te laude, iar nu gura ta, Străinul, iar nu buzele tale. 3 Grea este piatra, şi greu este nisipul, Dar mânia celui nebun mai grea este decât amândouă. 4 Crudă este mânia, şi ca o înundare este furia, Dar cine poate sta înaintea geloziei? 5 Mai bună este mustrarea pe faţă decât iubirea în ascuns. 6 Rănile făcute de amic cu bună credinţă szcnt, Dar amăgitoare sunt sărutările inamicului. 7 Cel sătul calcă în picioare fagurul; Dar celui flămând toate amărîciunile dulci i-se par. 8 Ca pasărea alungată din cuibul ei, Aşa este bărbatul gonit din locul său. 9 Oleul şi tămâia veselesc inima, Aşa şi dulceaţa amicului, venită dintr’un sfat din inimă. 10 Pre amicul tău şi pre amicul părintelui tău nu-i părăsi, Şi în casa fratelui tău să nu întri în ziua năcazului; Mai bun este un vecin de apropiere, decât un frate în depărtare. 11 Fii înţelept, fiule, înveseleşte inima mea; Ca să pot da răspuns celui ce mă defaimă. 12 Cel cu minte vede răul, şi se ascunde. Dar cei proşti trec înainte, şi sufăr. 13 Ia-i vestmântul! căci a chezăşluit pentru un străin, Şi pentru femeia străină împlineşte-l. 14 Cel ce binecuvintează pre amicul său cu vocea tare de dimineaţă; Drept blestem i-se va socoti. 15 O picurătură neîntreruptă în zi de ploaie, Şi o femeie sfădicioasă una sunt; 16 Cel ce caută să o oprească este ca şi cum ar căuta să oprească vântul, Şi să ţină oleiul în dreapta sa. 17 Ferul cu fer se ascute, Aşa şi vederea amicului ascute pre amic. 18 Cel ce păzeşte smochinul, va mânca din fructele sale, Şi cel ce păzeşte pre domnul său, va fi onorat. 19 Precum în apă faţă răspunde la faţă, Aşa şi inima unui om la inima altuia. 20 Pvecum iadul şi adâncul nu se satură, Aşa nu se satură nici ochii omului. 21 Precum tigaia este pentru lămurirea argintului, şi cuptorul pentru a aurului, Aşa se cearcă omul prin gura celor ce-l laudă. 22 Pre nebun chiar in piuă de-l vei sdrobi la un loc cu grăunţele supt pilug, Dintr’însul tot nu se va duce nebunia. 23 Îngrijeşte-te bine de oile tale, Şi ia seamă la turmele tale; 24 Căci avuţia în veci nu ţine, Nici coroana din neamuri în neamuri. 25 Fânul se strânge şi otava se arată, Şi ierburile din munţi se adună; 26 Mieii îţi sunt pentru a te îmbrăca, Şi berbecii sunt preţul ogorului tău. 27 Şi laptele îmbelşugat al caprei este pentru hrana ta, Pentru hrana casei tale, Şi mijloc de traiu pentru sclavele tale.