1 Cel nelegiuit fuge, fără ca nimenea să-l gonească, Dar curagioşi ca leul sunt cei drepţi. 2 Pentru păcatele unei ţări sunt mulţi domni în ea, Dar printr’un om înţelept şi cuminte ea capătă stabilitate. 3 Omul sărac, care apasă pre cei lipsiţi, Este ca şivoiul de ploaie, ce aduce lipsă de pâne, 4 Cei ce părăsesc legea, laudă pre nelegiuiţi, Dar cei ce păzesc legea se ceartă cu dânşi. 5 Oamenii răi nu ştiu ce este drept; Dar cei ce caută pre Domnul toate le înţeleg. 6 Mai bun este săracul, ce umblă în neprihănirea sa, Decât cel făţarnic în căile sale, şi este avut. 7 Cel ce păzeşte legea este un fiu cuminte, Dar cel ce umblă cu cei lacomi, ruşine face părintelui său. 8 Cel ce îmmulţeşte averea sa prin camătă şi prin dobânzi, O adună pentru cel ce milueşte pre cei săraci. 9 Cel ce-şi întoarnă urechea sa, ca să nu auză legea, Chiar şi rugăciunea lui urîciune este. 10 Cel ce pe căi rele rătăceşte pre cei oneşti, Cădea-va în însăşi groapa sa, Dar cei fără prihană cele bune moşteni-vor. 11 Omul avut trece de înţelept în ochii săi, Dar săracul cel cuminte îl înţelege. 12 Când biruesc cei drepţi, multă mărire se face, Dar când se scoală cei nelegiuiţi, toţi se ascund. 13 Cel ce ascunde fărădelegile sale nu va prospera, Dar cel ce le mărturiseşte şi le părăseşte va afla îndurare. 14 Fericit este cel ce totdeauna se teme, Dar cel ce-şi învârtoşează inima în năcaz va cădea. 15 Leu mugitor şi urs flămând Este domnul rău preste un popor sărac. 16 Domnul lipsit de minte mare este în apăsările sale, Dar cel ce urăşte sgârcenia prelungeşte zilele sale. 17 Omul împovorat cu sânge de om, Fugar va fi până la mormânt, nimenea apucându-l. 18 Cel ce umblă în neprihănire va fi mântuit, Dar cel făţarnic în căile sale pe dată va cădea. 19 Cel ce lucrează ţarina sa, sătura-se-va de pâne, Dar cel ce se ia după oameni deşerţi, de sărăcie se va sătura. 20 Bărbatul cu credincioşie bogat va fi în binecuvântări, Dar cel ce prea se grăbeşte să se înavuţească, nu va fi nevinovat. 21 Nu este bine a căuta la faţa cuiva, Căci pentru o bucată de pâne el, poate, va păcătui. 22 Cel pismaş aleargă după avere, Şi nu ştie, că lipsa îl va lovi. 23 Cel ce mustră pre oameni, Afla-va în urmă mai mult har, Decât cel ce linguşeşte cu limba sa. 24 Cel ce pradă pre părintele său sau pre muma sa, Şi zice: „Nu-i păcat aceasta”, Soţ este cu hoţul. 25 Trufaşul aţâţă sfada; Dar cel ce se încrede în Domnul se va îngrăşa. 26 Cel ce se încrede în inima sa, nebun este, Dar cel ce umblă cu înţelepciune va scăpa. 27 Cel ce dă săracului, lipsă nu va suferi; Dar cel ce închide ochii săi, bogat va fi în blesteme. 28 Când cei nelegiuiţi se scoală, oamenii se ascund, Dar când pier, drepţii se îmmulţesc.