1 Cel ce cu toate mustrările rămâne tare la cerbice, Sfărâma-se-va într’o clipă, fără vindecare. 2 Când drepţii se îmmulţesc, se bucură poporul, Dar când cel nelegiuit domneşte, poporul geme. 3 Cel ce iubeşte înţelepciunea înveseleşte pre părintele său, Iar celui ce este soţul meretricilor risipeşte averea. 4 Regele ţara prin dreptate o stăpâneşte, Dar cel ce ridică dări, o surpă. 5 Omul ce linguşeşte pre aproapele său, Întinde cursă paşilor lui. 6 În fărădelegea celui rău este laţul său, Dar cel drept va cânta, şi se va bucura. 7 Cel drept caută judecata săracilor, Dar cel nelegiuit nici nu voeşte să ştie de ea.
8 Cei batjocoritori scoală cetatea, Dar înţelepţii împacă furia ei. 9 Cel înţelept, când cu nebunul se ceartă, Sau de se mânie sau de râde, pace tot n’are. 10 Bărbaţii sângiurilor urăsc pre cel fără prihană, Şi caută vieaţa celor oneşti. 11 Nebunul îşi arată toată mânia sa, Dar înţeleptul o stăpâneşte. 12 Când domnul dă ascultare cuvintelor mincinoase, Toţi sclavii săi sunt nelegiuiţi. 13 Săracul şi apăsătorul se întâlnesc; Domnul ochii amândurora îi luminează.
14 Regele ce cu credincioşie judecă pre săraci, Tronul aceluia în veci se va întări. 15 Varga şi mustrarea înţelepciune dau, Dar copilul, lăsat în voia sa, ruşine va aduce mumei sale. 16 Când nelegiuiţii se îmmulţesc, îmmulţescu-se şi păcatele, Dar cei drepţi vor vedea peirea lor. 17 Îndrenptă pre fiul tău, şi el linişte îţi va da, Da, bucurie va aduce sufletului tău. 18 Unde viziunea dumnezească lipseşte, poporul este desfrânat, Dar cel ce păzeşte legea este fericit. 19 Cu cuvinte numai nu se îndreaptă servul, Când pricepe că nimenea nu-l va pedepsi. 20 Vezi pre careva, că se prea grăbeşte în cuvintele sale? Mai multă speranţă pentru un nebun decât pentru dânsul este. 21 Cel ce desmeardă pe servul său din tânăreţea sa, Până la urmă de fiu îl va avea, 22 Cel mânios atâţă sfada; Şi cel ce iute se aprinde multe păcate face. 23 Trufia înjoseşte pe om, Dar cel cu spiritul umilit capătă onoare. 24 Cel ce împărţeşte cu furul, ureşte sufletul său, El aude blestemul şi nu-l spune. 25 Cel cu teamă de oameni curse îşi întinde; Dar cel ce se încrede în Domnul va fi scăpat. 26 Mulţi caută faţa domnitorului, Dar dela Domnul vine judecata fiecăruia. 27 Nelegiuitul în urîciune este celor drepţi, Şi urîciune este celui nelegiuit cel onest în calea sa.