1 Cuvintele regelui Lemuel, Învăţătura, pre care l-a învăţat muma sa: 2 O fiule, fructul mitrei mele, O tu, fiul voturilor mele: 3 Nu da tăria ta femeilor, Nici căile tale celor ce strică pe regi. 4 Nu se cade regilor, o Lemuele, Nu se cade regilor a bea vin, Nici domnitorilor aplecarea spre beuturi îmbătătoare. 5 Ca nu bând să-şi uite legea, Şi să frângă dreptul tuturor săracilor. 6 Daţi beuturi îmbătătoare celui aproape de peire, Şi vin celui cu suflet amărît. 7 Acesta să bea, ca să uite sărăcia sa, Şi să nu-şi mai amintească năcazul său. 8 Deschide-ţi gura pentru cel mut, Pentru judecata tuturor orfanilor, 9 Deschide-ţi gura, judecă în dreptate, Şi apără pre cel apăsat şi lipsit.
10 Femeie virtuoasă cine poate găsi? Căci preţul ei covârşeşte cu mult pre al mărgăritarilor, 11 În ea se încrede inima bărbatului ei, Şi câştigul nu-i lipseşte. 12 Ea-i arată binele şi nici odata răul, În toate zilele vieţii sale. 13 Ea caută de lână şi in, Şi lucrează cu mânile sale sârguitoare. 14 Ea este ca şi corabia neguţătorului, Ce de departe-şi aduce hrana sa. 15 Se scoală, când încă-i noapte, Şi dă de mâncare casnicilor ei, Şi împarte lucrul de preste zi sclavilor ei. 16 Ea-şi pune în gând un câmp, şi-l cumpără; Din munca mânilor ei sădeşte vie. 17 Cu putere îşi încinge coapsele ei, Şi-şi întăreşte braţele sale la lucru. 18 Ea simte, că bun este câştigul ei, Lumânarea sa nu se stinge nici în puterea nopţii. 19 Ea pune mânile pe furcă, Şi degetele sale apucă fusul. 20 Ea întinde mâna sa săracului, Da ea întinde mânile sale celui lipsit. 21 Ea nu are teamă de omăt pentru casnicii săi, Căci toţi casnicii săi au vestminte de lână roşie. 22 Singură îşi face învelitoarele de pat; În in subţire şi în purpură este îmbrăcată. 23 Bărbatul ei este cunoscut în poartă, Căci şade alăturea cu bătrânii ţării. 24 Face cămăşi şi le vinde, Şi cingători dă neguţătorului. 25 Întru putere şi măreţie se îmbracă, Şi-şi râde de ziua ce vine. 26 Cu socoteală îşi deşchide gura, Şi legea bunătăţii este pe limba ei. 27 Ea veghiază purtarea casnicilor săi, Şi nu mânâncă din pânea lenevirii. 28 Fiii ei se scoală, fericită o numesc, Bărbatul ei o laudă, zicând: 29 „Multe fete au lucrat cu virtute, Dar tu pe toate le-ai întrecut.” 30 Nourii sunt amăgitori, şi frumuseţea o deşertăciune, Dar femeia ce se teme de Domnul, aceea se va lăuda. 31 Daţi din fructele mânilor ei, Şi să o mărească în porţi însuşi faptele ei.