1 Fiule, păzeşte cuvintele mele, Şi păstrează cu tine sfaturile mele! 2 Sfaturile mele păzeşte-le, şi vei trăi, Şi învăţătura mea ca lumina ochiului tău, 3 Înfăşură-le în jurul degetelor tale, Scrie-le pe tabla inimei tale! 4 Zi înţelepciunei: „Fii sora mea!” Şi chieamă „amică” mintea. 5 Ca să te ferească de femeia altuia, Pe strâina, care linguşeşte cu cuvintele ei. 6 Căci prin fereastra casei mele, Prin gratiele mele privit-am: 7 Şi căutat-am între cei proşti, Văzut-am între tânări pre un tânăr fără de minte. 8 Trecea pe uliţă, pe la colţul casei unei asemenea, Şi aţinea drumul ce duce la casa ei: 9 În amurg, în seara zilei, În noaptea neagră şi întunecoasă: 10 Şi iacă, o femeie îi ieşi înainte, Ca o meretrice îmbrăcată şi cu inima şireată, 11 Bună de gură, şi fără astâmpăr, Şi picioarele în casă nu-i stăteau; 12 Când în uliţă, când în drum, Şi la toate colţurile pândind. 13 Ea îl cuprinse, şi-l sărută, Şi cu frunte neruşinată îi zise: 14 „Daruri de bucurie am asupră-mi, Astăzi plătit-am voturile mele. 15 Deaceea ieşitu-ţi-am înainte, Să te caut, şi te-am găsit! 16 Cu găteli împodobit-am patul meu, Cu aşternut de pânzuri de Egipt. 17 Stropit-am patul meu Cu smirnă, aloe şi scorţişoară! 18 Vino, să ne îmbătăm cu iubire până dimineaţa, Cu iubire să ne desfătăm; 19 Căci bărbatul meu nu-i acasă, S’a dus în cale îndelungată; 20 Punga cu argint luând în mâna sa, D’abia înainte de lună plină se va înturna acasă.” 21 Şi l-a atras cu vorbele ei măgulitoare, L-a ademenit cu buzele ei linguşitoare. 22 El degrabă a mers după ea, Cum merge boul la junghiere, Şi ca nebunul, legat în lanţuri, la pedeapsă. 23 Până săgeata îi va străpunge ficatul, Cum pasărea ce se grăbeşte la laţ, Neştiind, că este întins asupra vieţii sale. 24 Şi acum, fiilor, ascultaţi-mă, Şi fiţi luători aminte la cuvintele gurei mele: 25 Nici odată inima ta să nu se abată în calea ei; Să nu te rătăceşti în cărările ei; 26 Căci ea a făcut pre mulţi să cadă răniţi de moarte, Şi mulţi a ucis ea. 27 Calea spre infern este casa ei, Ducătoare la cămările morţii.