1 Mulţumiţi Domnului, că bun este, Şi în veci ţine îndurarea sa. 2 Aşa zică cei mântuiţi de Domnul, Pre cari i-a mântuit din mâna apăsătorului; 3 Şi din ţări i-a adunat: Dela răsărit şi dela apus, Dela miază-noapte şi dela miază-zi. 4 În pustiu se rătăciau, în cale neumblată, Cetate de locuit nu aflau; 5 Flămânzi şi setoşi, Sufletul lor în ei lancezia. 6 Atuncia strigară către Domnul în nevoia lor, Şi el din strâmtorările lor îi scăpă; 7 Şi-i conduse pe cale dreaptă, Ca să ajungă la cetate de locuit. 8 Mulţumească Domnului pentru îndurarea lui, Pentru minunile lui către fiii oamenilor; 9 Căci săturat-a sufletul lâncezit, Şi umplut-a de bunătăţi sufletul flămând. 10 Cei ce şedeau în întunerec şi în umbra morţii, Încătuşaţi în apăsare şi fier; 11 Pentru că se împotriviseră cuvintelor lui Dumnezeu. Şi sfatul celui Prea Înalt îl nesocotiseră; 12 De aceea umilit-a sufletul lor prin muncă; Căzut-au, şi nu era cine să le ajute. 13 Atuncia strigară către Domnul în nevoia lor, Şi el din strâmtorările lor i-a ajutat; 14 Scosui-a din întunerec şi din umbra morţii, Şi rupt-a lanţurile lor, 15 Mulţumească Domnului pentru îndurarea lui, Pentru minunile lui către fiii oamenilor; 16 Că el a sfărâmat porţile de aramă, Şi zăvoarele de fier le-a tăiat. 17 Nebunii apăsatu-s’au pentru calea lor păcătoasă, Pentru fărădelegea lor, 18 Până în atâta că sufletul lor urî orice mâncare, Şi până la porţile morţii ajunseră. 19 Atuncia strigară către Domnul în nevoia lor, Şi el din strâmtorările lor i-a ajutat, 20 Trimese cuvântul său, ca să-i vindece, Şi să-i scape din groapele lor. 21 Mulţumească Domnului pentru îndurarea lui, Pentru minunile lui către fiii oamenilor; 22 Să jertfească jertfe de laudă, Şi să proclame faptele lui cu cântări de bucurie. 23 Cei ce în corăbii se pogoară pe mare, Cari fac negoţ pe ape puternice: 24 Aceştia văd faptele Domnului, Şi minunile lui în adâncuri. 25 Căci el zice, şi se ridică furtuna, Care înalţă valurile mării; 26 La cer se ridică, În adâncuri se pogoară, Sufletul lor se topeşte în năcaz; 27 Se clatină şi şovăesc ca cel beat, Şi toată înţelepciunea lor se pierde. 28 Atunci ei strigă către Domnul în nevoia lor, Şi el din strâmtorările lor îi scoate. 29 Opreşte furtuna, în adiere o preface, Şi valurile se alină. 30 Atunci ei se bucură, că s’au liniştit, Şi el îi conduce la limanul dorit de ei. 31 Mulţumească Domnului pentru îndurarea lui, Pentru minunile lui către fiii oamenilor; 32 Să-l înalţe în adunarea poporului, Şi să-l laude pe scaunul celor bătrâni. 33 El preface râurile în deşert, Şi izvoarele de apă în uscăciune; 34 Pământul roditor în pământ sărăturos, Pentru răutatea locuitorilor lui; 35 Preface deşertul în iezer de apă, Şi pământul uscat în izvoare de apă; 36 Lăsând să locuească acolo cei flămânzi, Să întemeieze cetatea de locuit; 37 Şi să semene câmpia, şi să sădească vii, Cari să producă fruct pe tot anul. 38 Şi el îi binecuvintează, şi ei se îmmulţesc foarte, Şi nu lasă să se împuţineze vitele lor. 39 De sunt împuţinaţi şi umiliţi De apăsarea nefericirii şi întristării; 40 El varsă dispreţul asupra mai marilor, În deşerturi fără căi îi face să se rătăcească. 41 Dar el ridică pre cel lipsit din apăsare. Şi ca pre turme îmmulţeşte neamurile lor; 42 Cei drepţi văd aceasta, şi se bucură, Şi toată răutatea îşi închide gura ei. 43 Tot înţeleptul vadă aceasta, Şi priceapă îndurările Domnului.