1 O cântare sau un psalm al lui David. 2 Gata este inima mea, Dumnezeule! Voiu cânta, şi voiu psalmodia; Aşa şi sufletul meu. 3 Deşteaptă-te, harpă şi citară, Ca să deştept aurora. 4 Te voiu lăuda între popoare, o! Doamne, Îţi voiu psalmodia între naţiuni. 5 Căci mare preste ceruri este îndurarea ta, Şi până la nouri adevărul tău. 6 Înalţă-te preste ceruri, Dumnezeule, Preste tot pământul mărirea ta; 7 Ca să fie mântuiţi iubiţii tăi, Ajută cu dreapta ta, şi răspunde-mi; Dumnezeu a făgăduit în sfinţenia sa: 8 Bucura-mă-voiu, împărţindu-vă Sichemul Şi valea Succotului măsurând-o; 9 Al meu este Galaadul, şi al meu Manasse, Efraimul este tăria capului meu, Iuda legislatorul meu; 10 Moabul este ligheanul meu, Asupra Edomului voiu arunca încălţămintea mea, Asupra Filistiei voiu birui. 11 Cine mă va duce la cetatea cea întărită? Cine mă va duce la Edom? 12 Au nu tu oare, Dumnezeule, cel ce ne-ai lăpădat? Şi au nu tu, Dumnezeule, cel ce n’ai ieşit cu oştirile noastre? 13 Dă-ne ajutor ca să scăpăm din strâmtorare, Căci amăgitor este ajutorul omului. 14 Cu Dumnezeu vom lucra fapte măreţe, Şi el va călca în picioare pre neamicii noştrii.