1 Un psalm al lui David, robul Domnului. 2 Fărădelegile nelegiuitului zic în inima mea: Nu este temere de Dumnezeu înaintea ochilor săi. 3 Căci fărădelegea îi măguleşte vederea Cu nedescoperirea şi nepedepsirea nelegiuirii sale. 4 Cuvintele gurii sale sunt răutate şi vicleşug, Lăsatu-s’a de a fi întelept, de a face bine. 5 Răutate cugetă pe patul său. Pusu-s’a pe o cale, ce nu este bună; Răul nu-l urăşte. 6 Doamne, până la cer se întinde îndurarea ta, Credincioşia ta până la nouri, 7 Dreptatea ta este ca munţii cei înalti, Judecăţile tale ca adâncul cel mare; Pre oameni şi vite ajuţi, Doamne! 8 Cât de preţioase sunt îndurările tale, Dumnezeule! Şi fiii oamenilor se trag supt umbra aripelor tale, 9 Ei se satură din grăsimea casei tale. Şi cu torentul desfătărilor tale îi adăpi. 10 Căci la tine este isvorul vieţii; În lumina ta vedem lumina. 11 Urmează cu îndurarea ta cătră cei ce te cunosc. Şi cu dreptatea ta către cei drepţi cu inimă. 12 Să nu mă calce piciorul mândriei, Şi mâna nelegiuiţilor să nu mă alunge! 13 Acolo căzură făcătorii de rele. Ei fură răsturnaţi, şi nu putură să se scoale.