1 Un psalm al lui David. Nu te aprinde cu făcătorii de rele, Nu râvniţi pre cei ce fac nelegiuire. 2 Căci curând se vor cosi ca fânul, Şi ca iarba verde vor veşteji. 3 Încrede-te în Domnul, şi fă bine, Locueşte pământul, şi paşte adevărul; 4 Desfătează-te în Domnul: Şi el îţi va da dorinţele inimii tale. 5 Încredinţează Domnului calea ta, Şi încrede-te în el, şi el va face aceasta: 6 Va scoate, ca lumina, dreptatea ta, Şi judecata ta, ca miază-ziua. 7 Fii liniştit înaintea Domnului, şi aşteaptă-l; Nu te aprinde asupra celuia ce sporeşte în calea sa, Asupra omului, ce aduce întru îndeplinire planurile sale. 8 Lasă-te de mânie, şi părăseşte furia; Nu te aprinde spre facere de rău. 9 Căci făcătorii de rele se vor stârpi; Dar cei ce speră în Domnul, aceia vor moşteni pământul. 10 Încă puţin, şi nelegiuitul nu va mai fi, Şi aie vei căuta spre locul său, el nu va mai fi. 11 Dar cei blânzi vor moşteni pământul, Şi se vor desfăta între belşugul păcei. 12 Nelegiuitul urzeşte asupra celui drept, Şi crâşneşte la dânsul din dinţii săi: 13 Domnul râde de el, Căci vede, că vine ziua lui. 14 Nelegiuiţii scot sabia, şi-şi întind arcul, Ca să doboare pre cel sărman şi sărac, Ca să junghie pre cei ce umblă pe calea cea dreaptă; 15 Dar sabia lor va întra în inima lor, Şi arcurile lor se vor sfărâma. 16 Mai bun este puţinul celui drept Decât prisosul multor nelejiuiţi. 17 Căci braţele nelegiuiţilor se vor sfărâma; Dar pre cei drepţi îi sprijine Domnul, 18 Domnul ştie zilele celor fără prihană, Şi moştenirea lor va fi în veci; 19 Ei nu vor fi ruşinaţi în timpul nefericirii, Şi în zilele foametei se vor sătura. 20 Iar nelegiuiţii vor pieri, Şi înamicii Domnului, ca grăsimea mieilor, Şi se vor stinge, în fum se vor stinge. 21 Nelegiuitul împrumută, şi nu plăteşte; Iar dreptul este îndurător şi dă: 22 Căci cei binecuvântaţi de el vor moşteni pământul, Şi cei blestămaţi de el se vor stârpi. 23 De Domnul se îndreaptă paşii omului celui drept, Căci calea sa e bine plăcută lui. 24 Chiar de va cădea, nu se va sdruncina, Căci Domnul sprijineşte mâna lui. 25 Tiner am fost şi am Îmbătrânit, Şi n’am văzut pre cel drept părăsit, Sau seminţia lui cerând pâne. 26 În tot timpul este îndurător; şi împrumută, Şi seminţia lui este binecuvântată. 27 Depărtează-te de rău, şi fă bine, Şi vei rămânea în veci; 28 Căci Domnul iubeşte dreptatea, Şi nu va părăsi pre cuvioşii săi; În veci vor fi păziţi: Dar seminţia nelegiuitului se va stârpi. 29 Cei drepţi vor moşteni pământul, Şi vor locui într’însul în veci. 30 Gura dreptului grăeşte înţelepciune, Şi limba lui vorbeşte dreptate. 31 Legea Dumnezeului său este în inima sa, Şi paşii săi nu se vor clăti. 32 Nelegiuitul pândeşte pre cel drept, Şi caută a-l omorî. 33 Domnul nu-l va lăsa în mâna lui. Şi nu-l va lăsa să fie condamnat, când îl vor judeca. 34 Speră în Domnul, şi păzeşte calea lui, Şi el te va înălţa, ca să moşteneşti pământul; Stârpirea nelegiuiţilcr o vei vedea. 35 Văzut-am un nelegiuit cutezător, Întinzându-se ca un arbore verde pământean! 36 Totuşi pieri, şi iată, n’a mai fost, Căutatu-l-am, şi nu se putu afla. 37 Ia seamă la cel nevinovat, şi caută la cel drept: Căci omul păcei are viitor. 38 Iar făcătorii de rele dela olaltă se stârpesc, Viitorul nelegiuiţilor se nimiceşte. 39 Dar ajutorul celor drepţi vine dela Domnul, El este tăria lor în timp de nevoie. 40 Căci pre ei îi ajută Domnul, şi-i scapă: Îi scapă de cei nelegiuiţi, şi-i mântuie. Fiindcă se încred în el.