1 Un psalm al lui David spre aducere aminte. 2 Doamne nu mă mustra în mânia ta, Şi nici nu mă pedepsi în urgia ta. 3 Căci săgeţile tale s’au înfipt în mine, Şi mâna ta mă apasă. 4 Nimic nu este sănătos în carnea mea, De mânia ta; nici o linişte în oasele mele, De păcatul meu. 5 Căci nedreptăţile mele au covârşit capul meu; Ca o sarcină grea s’au îngreuiat preste mine. 6 Împuţite, puruiate sunt rănile mele, din nebunia mea. 7 Încovăiat, gârbovit sunt foarte; Toată ziua umblu plin de durere. 8 Căci coapsele mele sunt pline de arsură, Şi nimic nu este sănătos în carnea mea. 9 Înţepenit, sfărâmat sunt foarte, Mugesc de neliniştea inimei mele. 10 O Doamne, înaintea ta este tot dorul meu, Şi suspinul meu de tine nu este ascuns; 11 Inima mea bate tare, părăsitu-m’a puterea mea, Şi lumina ochilor mei, nici ea nu este cu mine. 12 Iubiţii mei şi amicii mei stau departe de rana mea, Şi rudele mele s’au aşezat departe. 13 Căci o cursă îmi întinseră cei ce caută sufletul meu, Şi cei ce caută nefericirea mea au hotărît ruina mea, Şi cugetă vicleşug toată ziua. 14 Dar eu, ca un surd, nu aud; Sunt ca un mut, ce nu-şi deschide gura sa: 15 Sunt ca un om, ce nu aude, Şi în a cărui gură nu este răspuns. 16 Căci pre tine, Doamne, te aştept; Tu vei răspunde, Doamne, Dumnezeul meu! 17 Căci zis-am: Ascultă-mă, Căci altfel ei se vor bucura de mine! Când piciorul meu se clăteşte, ei se înalţă asupră-mi. 18 Căci aproape de cădere sunt, Şi durerea mea este pururea înaintea mea. 19 Căci eu mărturisesc fărădelegea mea, Mă întristez de păcatul meu. 20 Dar inamicii mei sunt vii, sunt tari, Şi mulţi sunt cei ce fără cuvânt mă urăsc, 21 Şi răsplătind cu rău pentru bine, Mă urăsc, pentru că urmez binele. 22 Nu mă părăsi, Doamne, Dumnezeul meu! Nu te depărta dela mine. 23 Grăbeşte-te spre ajutorul meu, Doamne, mântuirea mea.