1 Maestrului de cântare. Un psalm al lui David. 2 Sperat-am în Domnul, Şi el se plecă către mine, şi auzi strigarea mea. 3 Şi mă scoase din groapa stricăciunii, Din tina noroioasă. Şi puse pe o stâncă picioarele mele, Întărind paşii mei; 4 Şi puse în gura mea o cântare nouă, Lauda Dumnezeului nostru. Mulţi o vor vedea, şi se vor încrede în Dumnezeu. 5 Fericit bărbatul; ce pune speranţa sa în Domnul, Şi nu caută spre cei îngâmfaţi şi amici ai minciumi! 6 Doamne, Dumnezeul meu, mari sunt minunile tale, pre care le-ai făcut; Şi cugetările tale, pre care le arăţi nouă; ţie nu este cine să se asemene: Voiu spune, şi voiu vorbi de dânsele, De şi nu se pot număra. 7 Jertfe şi daruri nu voeşti, Urechile mi-ai găurit, Arderile de tot şi jertfele pentru păcat n’ai cerut. 8 Atuncia zis-am: Iată, vin; În tuiul cărţei scris este pentru mine; 9 Îmi place să fac voia ta, Dumnezeul meu, Şi legea ta este în lăuntrul meu; 10 Predicat-am dreptatea ta în adunare mare; Iată, buzele mele nu le-am oprit, Doamne, tu o ştii. 11 Dreptatea ta n’am ascuns-o în inima mea, Credinţa ta şi mântuirea ta am proclamat. N’am ascuns îndurarea ta şi adevărul tău în adunare mare. 12 Tu, Doamne, nu vei opri îndurarea ta dela mine, Mila ta şi adevărul tău pururea mă vor păzi. 13 Căci înconjuratu-m’au nefericiri nenumărate, Ajunsu-m’au fărădelegile mele, De nu pot vedea, Mai numeroase sunt decât părul capului meu, Şi bărbăţia îmi lipseşte. 14 O, binevoeşte, Doamne, a mă mântui, Doamne, spre ajutorul meu grăbeşte-te! 15 Ruşineze-se şi roşească toţi Cei ce caută sufletul meu, ca să-l piardă; Dea înapoi şi ruşineze-se Cei ce doresc nefericirea mea. 16 Să se piardă, şi să aibă ruşinea de răsplată Cei ce-mi zic: Ha! Ha! 17 Dar bucure-se şi veselească-se în tine Toţi cei ce te caută; Să zică lmrurea: „Mare este Domnul!” Cei ce iubesc ajutorul tău. 18 Deşi sunt sărman şi sărac, Dar Domnul va îngriji de mine; Ajutorul meu şi mântuitorul meu tu eşti; Dumnezeul meu, nu întârzia!