1 Maestrului de cântare. Un psalm al lui David. 2 Fericit cel ce ia aminte celui sărac! În ziua nefericirii îl va scăpa Domnul. 3 Domnul îl va păzi; şi-l va ţinea în vieaţă, Şi va fi binecuvântat pe pământ; Tu nu-l vei da în voia inamicilor săi. 4 Domnul îl va sprijini pe patul durerilor; Tu vei face tot aşternutul său în boala sa. 5 Eu am zis: „Doamne, îndură-te de mine, Vindecă sufletul meu; căci am păcătuit ţie.” 6 Inamicii mei vorbesc rău de mine, „Când va muri şi va pieri numele lui?” 7 Şi când vre-unul vine, să mă vadă, Vorbeşte făţarnic, inima sa adună gânduri rele, Ele ies afară, şi o spune. 8 Împreună şoptesc asupra-mi cei ce mă urăsc; Cugetă sticăciunea mea: 9 „Boală rea se ţine de dânsul, Şi cel ce zace nu se va mai ridica!” 10 Chiar şi omul, cu care eram în pace, în care mă încredeam, Care mânca pânea mea, ridicat-a călcâiul asupră-mi. 11 Dar tu, Doamne, îndură-te de mine, Şi ridică-mă, ca să le răsplătesc! 12 În aceasta voiu cunoaşte că ai plăcere de mine: Că inamicul meu nu se va veseli de mine. 13 Căci pre mine în neprihănirea mea tu m’ai sprijinit, Şi m’ai pus înaintea feţei tale în veci. 14 Binecuvântat fie Domnul, Dumnezeul lui Israel, Din veci şi în veci! Amin şi Amin.