1 Maestrului de cântare. O învăţătură dela fiii lui Korah. 2 Cum cerbul doreşte după izvorul de apă, Aşa doreşte sufletul meu după tine, Dumnezeule! 3 Sufletul meu însetează după Dumnezeu, după Dumnezeul cel viu: „Când voiu veni şi mă voiu arăta înaintea lui Dumnezeu?” 4 Lacrămile mele făcutu-s’au pânea mea ziua şi noaptea, Când în toate zilele mi-se zicea: „Unde este Dumnezeul tău?” 5 De acestea amintiam, revărsând în mine sufletul meu: Când mergeam cu gloata, când mă duceam la casa lui Dumnezeu, Cu strigăte de bucurie şi de laudă, Cu mulţime ce serbătoria. 6 Ce eşti întristat, suflete al meu? Şi ce suspini în mine? Aşteaptă pre Dumnezeu, căci încă îl voiu lăuda. Pentru ajutorul feţei sale. 7 Dumnezeul meu, sufletul meu este întristat în mine: De aceea îmi amintesc de tine din pământul Iordanului şi al Hermonului, Din muntele Mizar. 8 Adâncul pre adânc chiamă, la vuetul jghiaburilor tale, Toate undele tale şi valurile tale au trecut preste mine, 9 Domnul ziua porunceşte îndurarea sa, Şi noaptea cântarea lui este cu mine, Şi ruga mea către Dumnezeul vieţii mele. 10 Voiu zice către Dumnezeu, stânca mea: „Pentru ce m’ai uitat? De ce trebue să umblu plin de durere supt apăsarea inamicului?” 11 Când zdrobite erau oasele mele, batjocuritu-m’au apăsătorii mei, Pe toată ziua, zicându-mi: „Unde este Dumnezeul tău?” 12 Ce eşti întristat, suflete al meu, Şi ce suspini în mine? Aşteaptă pre Dumnezeu, căci încă îl voiu lăuda, Ajutorul feţei mele, şi Dumnezeul meu!