1 Fraţilor, bunăvoinţa inimei mele şi cererea către Dumnezeu sunt pentru dânşii spre mântuire.
2 Căci le mărturisesc, ca au râvnă pentru Dumnezeu, dar nu potrivit unei depline înţelegeri:
3 Pentru că necunoscând îndreptăţirea dela Dumnezeu şi căutând să statornicească a lor îndreptăţire, nu s’au supus îndreptăţirii dela Dumnezeu.
4 Căci sfârşit al legii este Hristos spre îndreptăţitre oricui care crede.
5 Căci Moise scrie despre îndreptăţirea care este din lege, că „omul care va fi făcut acele rândueli viu va fi printr’însa”.
6 Iar despre îndreptăţirea din credinţă astfel zice: nu zice în inima ta: „cine se va suì în cer?” – aceasta însemnează a aduce jos pe Hristos; –
7 Sau oricine se va pogorî în abiz?” – aceasta însemnează a scoate afară pe Hristos dintre morţi. –
8 Dar ce zice? „Aproape de tine este cuvântul, în gura ta şi în inima ta”: adecă cuvântul credinţei pe care îl predicăm.
9 Pentru că dacă vei fi mărturisit cu gura ta pe Domnul Iisus, şi vei fi crezut în inima ta că Dumnezeu l-a sculat dintre morţi, vei fi mântuit;
10 Căci cu inima se crede spre îndreptăţire, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.
11 Pentru că scriptura zice: „oricine care crede într’însul nu va fi ruşinat”.
12 Căci nu este deosebire de Iudeu şi Elen; fiindcă el este Domn al tuturor, bogat fiind pentru toţi care-l cheamă.
13 „Pentru că oricine care va fi chemat numele Domnului mântuit va fi”.
14 Dar cum să cheme pe acela în care nu crezură? Şi cum să crează în acela despre care nu auziră? Şi cum să auză fără predicator?
15 Şi cum să predice dacă nu vor fi trimis? După cum este scris: „cât de frumoase sunt picioarele celor care binevestesc pace, celor care binevestesc cele bune”.
16 Dar nu toţi se supuseră evangeliei. Căci Isaia zice: „Doamne, cine crezù la cele auzite dela noi?”
17 Deci credinţa vine din cele auzite, iar cele auzite prin cuvântul lui Hristos.
18 Dar întreb, oare nu auziră ei? Negreşit: Preste tot pământul ieşì glasul lor. Şi la marginile lumii rosturile lor.
19 Dar întreb, oare nu cunoscù Israel? Moise cel dintâiu zice: „Eu vă voiu întărîtà asupra unui nepopor, asupra unui popor neînţelegător vă voiu aţâţà la mânie”.
20 Iar Isaia îndrăzneşte şi zice: „Aflat-am fost pentru cei care nu mă caută, cunoscut m’am făcut celor care nu întreabă de mine”.
21 Şi către Israel zice: „toată ziua întinsei mânile mele către un popor neascultător şi împotrivitor cu vorba”.