1 Deci întreb, „oare înlătură Dumnezeu pe poporul său?” Să nu fie. Căci şi eu sint Israelit, din neamul lui Abraam, din seminţia lui Beniamin.
2 „Dumnezeu nu înlătură pe poporul său” pe care îl cunoscù mai dinainte. Sau nu ştiţi ce spune scriptura unde vă vorbeşte de Ilie, cum să plânge el lui Dumnezeu împotriva lui Israel?
3 Zicând: „Doamne, pe profeţii tăi îi omorîră, altarele tale din temelie le răsturnară, şi eu am rămas singur şi caută sufletul meu”.
4 Dar ce-i zice răspunsul dumnezeesc? „Mi-am lăsat şapte mii de bărbaţi, ca unii care nu-şi plecară genunchii lui Baal”.
5 Deci astfel şi în timpul de acum a fost o rămăşiţă potrivit unei alegeri din dar;
6 Iar dacă este din dar, nu mai este din lucruri; astfel darul nu se mai face dar. Şi dacă este din lucruri, nu mai este dar; astfel lucrul nu mai este lucru.
7 Deci ce este? Israel nu dobândì aceea ce căutà cu stăruinţă, iar cei aleşi dobândiră; şi ceilalţi fură învârtoşaţi,
8 După cum este scris: „Dumnezeu le dete duh de ameţire, ochi ca să nu vază şi urechi ca să nu auză până în ziua de azi”.
9 Şi David zice: „Facă-se masa lor spre laţ şi spre vânare, şi spre piedecă şi astfel spre răsplată lor,
10 Întunece-se ochii lor ca să nu vază, şi încovoae-se pururea spinarea lor”.
11 Deci întreb, oare nu se poticniră ca să cază? Să nu fie. Ci prin greşala lor s’a făcut mântuirea pentru neamuri, ca să-i facă pe dânşii râvnitori.
12 Dacă dar greşala lor fù o bogăţie a neamurilor, cu cât mai vârtos întreg numărul lor?
13 Vouă neamurilor vă vorbesc. Deci întrucât sunt eu al neamurilor apostol îmi laud slujba mea.
14 Poate cumva voiu face râvnitori pe ai mei, şi voiu scăpà pe unii dintr’înşii.
15 Căci dacă înlăturarea lor este a lumii împăcare, ce va fi adăugarea lor, dacă nu viaţa dintre morţi?
16 Iar dacă pârga este sfântă şi frământătura este sfântă: şi dacă rădăcina este sfântă, şi ramurile sunt sfinte.
17 Şi dacă unele dintre ramuri fură rupte, tu însă deşi măslin sălbatic fiind, ai fost altoit într’însele şi te-ai făcut împreună părtaş al rădăcinei şi al sucului măslinului,
18 Nu te mândrì faţă de ramuri: iar dacă te mândreşti, nu tu ţii rădăcina, ci rădăcina pe tine.
19 Dar vei zice: ramuri fură rupte pentru ca eu să fiu altoit.
20 Bine: din pricina necredinţii fură rupte, iar tu prin credinţă stai. Nu fii cu gândul pe sus, ci teme-te.
21 Căci dacă Dumnezeu nu cruţă ramurile fireşti, nici pe tine nu te va cruţà.
22 Deci vezi bunătate şi asprime dela Dumnezeu; asprime către cei care căzură, iar către tine bunătate dela Dumnezeu, dacă vei fi stăruit în bunătatea lui, altfel şi tu vei fi tăiat.
23 Şi aceia dar, dacă nu vor fi stăruit în necredinţă, vor fi altoiţi: căci puternic este Dumnezeu să-i altoiască iarăşi.
24 Căci dacă tu ai fost tăiat din firescul măslin sălbatic şi împotriva firii ai fost altoit în măslin bun, cu atât mai vârtos aceştia, care sunt fireşti, vor fi altoiţi în al lor măslin.
25 Căci nu voesc, fraţilor, ca voi să nu cunoaşteţi taina aceasta, pentru ca să nu fiţi înţelepţi după a voastră găsire cu cale, că învârtoşare a fost în parte pentru Israel până ce va fi intrat întreg numărul neamurilor.
26 Şi astfel tot Israelul va fi mântuit, după cum este scris: „Veni-va din Sion Mântuitorul, înlăturà-va necucernicii dela Iacob.
27 Şi acesta este aşezământul ieşit dela mine pentru dânşii, când voiu fi înlăturat păcatele lor”.
28 Negreşit după evangelie sunt urîţi de Dumnezeu pentru voi, dar după alegere sunt iubiţi pentru părinţii lor:
29 Căci fără părere de rău sunt darurile şi chemarea lui Dumnezeu.
30 Pentru că după cum şi voi n’aţi ascultat altădată de Dumnezeu, iar acum aţi fost miluiţi prin neascultarea lor.
31 Astfel şi aceştia n’au ascultat acum, ca prin mila voastră să fie şi dânşii miluiţi.
32 Căci Dumnezeu închise împreună pe toţi spre neascultare, pentru ca pe toţi să-i miluiască.
33 O, adâncime a bogăţii şi a înţelepciunii şi a cunoştinţei lui Dumnezeu: cât de neprimitoare de cercetare sunt judecăţile lui şi cât de neprimitoare de urmare căile lui.
34 Pentru că „cine a cunoscut gândul Domnului? Sau cine s’a făcut sfetnicul lui?
35 Sau cine i-a dat întâiu lui, şi i-se va dà înapoi?”
36 Că toate sunt dintr’însul şi printr’însul şi pentru dânsul; Lui fie mărire în veci. Amin.