1 Şi David veni la Nob, la Ahimeleh, preotul; şi Ahimeleh întimpină cu spaimă pre David, şi-i zise: De ce eşti singur, şi cu tine nimenea nu este? 2 Şi David zise lui Ahimeleh, preotul: Regele o însărcinare mi-a dat, şi a zis către mine: Nimenea să nu ştie nimic de ce te trimit, şi nici de ce ţi-am poruncit; şi pre oameni i-am pus să stea la cutare loc. 3 Şi acum ce ai la îndemână? Dă-mi cinci pâni, sau ce se va găsi. 4 Şi preotul răspunse lui David, şi zise: Pâne comună nu am la îndemână, ci numai pâne sfinţită; doară numai dacă oamenii tăi sau ferit de femei.
5 Şi David răspunse preotului, şi-i zise: Da, femeile au fost depărtate de noi de trei zile, de când am ieşit; şi vasele oamenilor mei sunt sfinte, şi această pâne este ca şi cea comună; mai cu seamă că astăzi din nou se sfinţeşte, ca să se pună în vase. 6 Şi preotul îi dădu pâne sfinţită, că nu era acolo altă pâne decât pânile de punere înainte, cari s’au luat de dinaintea Domnului, spre a pune pâne caldă, în ziua în care s’a luat ceealaltă.
7 Şi era acolo unul din servii lui Saul, care în aceea zi se oprise înaintea Domnului; şi numele lui era Doeg, Edomitul, mai marele păstorilor lui Saul. 8 Şi David zise lui Ahimeleh: Nu ai aicia la îndemână lance sau sabie? Că nu am luat cu mine nici sabia mea nici armele mele; că însărcinarea regelui era grabnică. 9 Şi preotul zise: Sabia lui Goliat Filisteanul, pe care tu l-ai omorît în Valea-Stejarului, iată, este învelită, în o pânzătură în dosul efodului: de voeşti să o iei, ia-o, că nu este alta decât aceasta aicia. Şi David zise: Nu este alta asemenea ei, dă-mi-o.
10 Şi David se sculă, şi fugi îu ziua aceea de dinaintea lui Saul, şi veni la Achiş, regele Gatului. 11 Şi servii lui Achiş îi ziseră: Au nu este acesta David, regele ţării? Au nu l-au cântat pre el în cor, zicând: Saul a bătut miile sale, şi David zecile de mii ale sale? 12 Şi David luă aceste cuvinte în inimă; şi se temu foarte de Achiş, regele Gatului. 13 Şi el schimbă purtarea sa înaintea lor, şi făcu pre nebunul în mijlocul lor; scria pre uşile porţilor, şi lăsa să-i curgă balele pe barbă. 14 Şi Achiş zise către servii săi: Iată, voi vedeţi că omul este nebun, de ce l-aţi adus la mine? 15 Am eu lipsă de nebuni, de l-aţi adus pre acesta să nebunească înaintea mea? Cum, întra-va unul ca acesta în casa mea?