1 Şi David plecă de acolo, şi scăpă în peştera Adulam. Şi auzind de aceasta fraţii lui şi toată casa părintelui său, se pogorîră acolo la dânsul. 2 Şi se adunară la dânsul toţi cei în nevoie şi toţi cei ce aveau creditori, şi toţi cei cu sufletul amărît, şi el fu capul lor; şi ca la patru sute de inşi erau cu dânsul.
3 Şi David se duse de acolo la Miţpe din Moab, şi zise regelui Moabului: Rogu-te, lasă pre părintele meu şi pre muma mea să iasă şi să fie cu voi, până când voi şti ce va face Dumnezeu cu mine. 4 Şi el îi aduse înaintea regelui Moabului, şi ei rămaseră cu dânsul cât timp fu David în întăritură. 5 Şi profetul Gad zise lui David: Nu şedea în întăritură, ci du-te, şi întră în pământul lui Iuda; şi David se duse, şi întră în pădurea Haret.
6 Şi Saul auzi, că David s’a aflat, precum şi oamenii ce erau cu dânsul. (Saul şedea atunci în Ghibea sub stejarul de pre înălţime, cu lancea sa în mână, şi toţi servii săi stăteau înaintea lui). 7 Şi zise Saul servilor săi, cari stăteau înaintea lui: Ascultaţi acum, Beniaminiţilor! Fiul lui Işai vă va da el tuturor ţarine şi vii, şi vă va pune el mai mari preste mii şi mai mari preste sute? 8 Că voi toţi v’aţi unit asupra mea; şi nimenea nu mi-a descoperit că fiul meu a făcut legământ cu fiul lui Işai; şi n’a fost nimeni dintre voi care să se îndure de mine, şi să-mi descopere, că fiul meu a resculat pre servul meu asupra mea, ca să mă pândească, cum se vede astăzi.
9 Atuncia răspunse Doeg Edomitul, cel aşezat preste servii lui Saul, şi zise: Eu am văzut pre fiul lui Işai venind la Nob, la Ahimeleh, fiul lui Ahitub; 10 şi acesta întrebă pre Domnul pentru dânsul, şi-i dădu merinde, şi-i dădu şi sabia lui Goliat, Filisteanul.
11 Şi regele trimise, ca să cheme pre Ahimeleh, fiul lui Ahitub, preotul, şi toată casa părintelui său, pre preoţii din Nob, şi ei veniră toţi la rege. 12 Şi Saul zise: Ascultă acum, fiul lui Ahitub! Şi acesta zise: Iată-mă, domnul meu! 13 Şi Saul îi zise: De ce v’aţi unit asupra mea tu şi fiul lui Işai, dându-i tu pâne şi sabie, şi întrebând pre Dumnezeu pentru dânsul, ca să se scoale asupra mea, şi să mă pândească, cum el face astăzi. 14 Şi Ahimeleh răspunse regelui, şi zise: Şi cine între voi servii tăi este ca David, credincios ginere al regelui, şi cu întrare în sfatul tău, şi onorat în casa ta? 15 Oare de astăzi am început a întreba pre Dumnezeu pentru dânsul? Departe de mine una ca aceasta! Să nu arunce regele asupra servului său o asemenea vină, cum şi asupra a toată casa părintelui meu: că servul tău din toate acestea n’a ştiut nimic, nici mic nici mare.
16 Şi regele zise: Ahimeleh, tu vei muri, tu şi toată casa părintelui tău. 17 Şi regele zise alergătorilor, ce stăteau împrejurul său: Apropiaţi-vă, şi omorîţi pre preoţii Domnului; că şi ei ţin cu David; ei ştiură că era fugar, şi nu mi-au descoperit. Dar servii regelui nu voiră a întinde mâna lor ca să se arunce asupra preoţilor Domnului. 18 Şi regele zise lui Doeg: Apropie-te tu, şi aruncă-te asupra preoţilor, şi el ucise în ziua aceea optzeci şi cinci de inşi, cari purtau efodul de in. 19 Şi pre Nob, cetatea preoţilor, o trecu prin ascuţişul săbii, dela bărbat până la femeie, dela copil până la sugător; încă şi bou, asin şi oaie trecu prin ascuţişul săbii.
20 Iar un fiu al lui Ahimeleh, fiul lui Ahitub, al cărui nume era Abiatar, scăpă, şi fugi la David. 21 Şi Abiatar spuse lui David, că Saul a ucis pre preoţii Domnului. 22 Şi David zise lui Abiatar: Ştiut-am din aceea zi, că Doeg Edomitul aflându-se acolo, va spune aceasta lui Saul. Eu am căşunat moartea întregii case a părintelui tău. Rămâi cu mine, nu te teme; că cel ce caută vieaţa mea, caută vieaţa ta; dar cu mine vei fi bine păzit.