1 Şi s’a spus lui David, zicând: Iată, Filistenii fac resbel cu Keila, şi ei pradă ariele. 2 Şi David întrebă pre Domnul, zicând: Să mă duc, şi să bat pre aceşti Filisteni? Şi Domnul zise lui David: Du-te şi bate pre Filisteni, şi mântue Keila. 3 Şi oamenii lui David ziseră către dânsul: Iată, aici în Iuda ne temem noi, cu cât mai mult, dacă ne vom duce la Keila asupra oştirii Filistenilor. 4 Şi David mai întrebă pre Domnul, şi Domnul îi răspunse, şi zise: Scoală-te, coboară-te la Keila, că eu voiu da pre Filisteni în mâna ta. 5 Şi David cu oamenii săi se duse la Keila, să se bată cu Filistenii, şi luă vitele lor, şi făcu între ei mare ucidere; aşa David mântui pre locuitorii Keilei.
6 Şi când Abiatar, fiul lui Ahimeleh, fugi la David în Keila, el se pogorî, având efodul în mâna sa.
7 Şi s’a spus lui Saul, că David a sosit la Keila. Şi Saul zise: Dumnezeu l-a dat pre el în mâna mea, că el s’a închis, venind într’o cetate cu porţi şi zăvoare. 8 Şi Saul chemă tot poporul la resbel, ca să se pogoare la Keila, şi să împresoare pre David şi pre oamenii săi.
9 Şi David cunoscând, că Saul unelteşte acest rău asupra lui zise lui Abiatar, preotul: Adu încoace efodul! 10 Şi David zise: O Doamne, Dumnezeul lui Israel, servul tău a auzit, că Saul caută să vie la Keila, spre a strica pentru mine cetatea. 11 Oare mai marii Keilei mă vor da în mâna lui? Pogorî-se-va Saul, după cum a auzit servul tău? O Doamne, Dumnezeul lui Israel, rogu-te, spune aceasta servului tău. Şi Domnul zise: El se va pogorî. 12 Şi David zise: Da-vor bărbaţii Kelei pre mine şi pre oamenii mei în mâna lui Saul? Şi Domnul zise: Te vor da.
13 Şi David se sculă cu oamenii săi, ce erau ca la şase sute de inşi, şi ei ieşiră din Keila, şi se duseră unde putură merge. Şi lui Saul i-se spuse, că David a scăpat din Keila: deci el se opri de a merge. 14 Şi David locuia în pustiu, în locuri tari, şi locuia pe munte în pustiul Zifu, şi Saul îl căuta pre el în toate zilele; dar Dumnezeu nu-l dădu în mâna lui.
15 Şi David văzând, că Saul a ieşit spre a căuta vieaţa sa, David şezu în pustiul Zif, în pădure. 16 Şi Ionatan, fiul lui Saul, se sculă, şi se duse la David în pădure, şi-i întări mânile cu Dumnezeu. 17 Şi el zise către dânsul: Nu te teme, că mâna lui Saul, părintele meu, nu te va afla, ci tu vei domni preste Israel, şi eu voiu fi al doilea după tine; şi aceasta Saul părintele meu bine ştie. 18 Şi ei încheiară amândoi legământ înaintea Domnului; şi David rămase în pădure, iar Ionatan se duse acasă.
19 Şi se suiră, Zifenii către Saul în Ghibea, zicând: Iată, David s’a ascuns la noi în locuri tari, în pădure, în zelul Hachila, ce este spre miazăzi de pustiu. 20 Şi acum, după toată dorinţa sufletului tău, rege, de a te pogorî, pogoară-te, şi va fi treaba noastră de a-l da pre el în mâna regelui. 21 Şi Saul zise: Binecuvântaţi să fiţi voi de Domnul, că voi v’aţi îndurat de mine. 22 Şi acum mergeţi, mai pândiţi încă, însemnaţi şi vedeţi locul lui, pre care piciorul lui stă, şi cine l-a văzut acolo; că mi-s’a spus că el este viclean foarte. 23 Vedeţi şi însemnaţi toate locurile pe unde el se ascunde, şi întoarceţi-vă la mine cu ştiri sigure, şi mă voiu duce cu voi; şi dacă el este în ţară, eu îl voiu căuta între toate miile lui Iuda. 24 Deci ei se sculară, şi se duseră la Zif înaintea lui Saul.
Iar David şi oamenii săi erau în pustiul Maon în câmpia dinspre miazăzi de pustiu. 25 Şi Saul cu oamenii săi se duse spre a-l căuta; şi lui David se spuse aceasta, şi el se pogorî la stâncă, şi şedea în pustiul Maon. 26 Şi Saul mergea pe o lăture a muntelui, şi David cu oamenii săi pe ceealaltă lăture a muntelui, şi David se grăbia de a se duce de dinaintea lui Saul; iar Saul şi cu oamenii săi încunjurară pre David şi pre oamenii săi, ca să-i prindă. 27 Şi un trimis veni la Saul, zicând: Grăbeşte, şi vino, că Filistenii s’au aruncat asupra ţării. 28 Şi Saul se întoarse din urmărirea lui David. şi s’a dus spre întimpinarea Filistenilor: deaceea s’a numit locul acela Sela-Hammaklakot. 29 Şi David se sui de acolo, şi locui în locurile tari din En-Ghedi.