1 Şi când Saul s’a întors dela urmărirea Filistenilor, i-s’a spus lui, zicând: Iată, David este în pustiul En-Ghedi: 2 Şi Saul luă trei mii, de bărbaţi, aleşi din tot Israelul, şi se duse, ca să caute pre David şi pre oamenii săi pre stâncile caprelor. 3 Şi când el veni la staulele oilor lângă cale unde era o peşteră, Saul întră în ea, spre a-şi face nevoile sale; iar David cu oamenii săi şedeau în fundul peşterii. 4 Atuncia ziseră oamenii lui David către dânsul: Iată, ziua, de care Domnul a zis către tine: Iată, voiu da pre neamicul tău în mâna ta, ca să faci cu dânsul după cum este bine în ochii tăi. Şi David se sculă, şi tăiă pe furiş colţul mantiei lui Saul. 5 Dară după aceasţa inima lui David să bătea, că a tăiat colţul mantiei lui Saul. 6 Şi el zise către oamenii săi: Să mă ferească Domnul, ca să nu fac una ca aceasta domnului meu, a unsului Domnului şi ca să întind mâna mea asupra lui; că unsul Domnului este el. 7 Şi David opri pre oamenii săi prin cuvinte, şi nu-i lăsă de a se scula asupra lui Saul. Şi Saul se ridică din peşteră, şi se duse în calea sa.
8 După aceea şi David se sculă, ieşi din peşteră, şi strigă în urma lui Saul, zicând: Domnul meu, rege! Şi Saul se uită în urma sa, şi David se plecă cu faţa la pământ, şi se închină. 9 Şi David zise lui Saul: De ce asculţi cuvintele oamenilor, cari zic: Iată, David caută răul tău! 10 Iată, în ziua aceasta văzură ochii tăi, cum Domnul te-a dat astăzi în mâna mea în peşteră, şi mi-se zicea să te omor; dar eu te-am cruţat pre tine, şi am zis: nu voiu pune mâna mea pe domnul meu, că unsul Domnului este el. 11 O părintele meu, priveşte, da, priveşte colţul mantiei tale în mâna mea! Am tăiat colţul mantiei tale, şi nu te-am ucis: cunoaşte şi vezi dară, că în mâna mea nu este nimic nelegiut şi rău, şi că nu ţi-am păcătuit; totuşi tu pândeşti vieaţa mea spre a o ridica. 12 Judece Domnul între mine şi tine; şi Domnul să mă răsbune de tine; dar mâna mea nu se va ridica asupra ta. 13 Din cei răi iese răul, cum zice vechiul cuvânt! Dar mâna mea nu se va ridica asupra ta.
14 Şi după cine a ieşit regele lui Israel? Pre cine urmăreşti? Un câne mort, un purece? 15 Domnul va fi judecător, şi va judeca între mine şi tine, şi va privi, şi va apăra, causa mea, şi mă va păzi de mâna ta.
16 Şi David sfârşind de vorbit aceste cuvinte către Saul, zise Saul: Fiul meu David, vocea ta este? Şi Saul îşi înălţă vocea sa, şi plânse. 17 Şi el zise lui David: Tu eşti mai drept decât mine, că tu mi-ai arătat bunătate, iar eu ţi-am arătat răutate. 18 Şi tu ai dovedit astăzi, că ai lucrat bine către mine; că Domnul m’a dat pre mine în mâna ta, şi nu m’ai ucis. 19 De găseşte cineva pre neamicul său, oare îl va lăsa să se ducă în cale bună? Domnul să-ţi răsplătească cu bine aceeace tu mi-ai făcut în ziua aceasta. 20 Şi acum, iată, eu ştiu că rege vei fi, şi că regatul lui Israel va sta în mâna ta. 21 Şi acum, jură-mi pre Domnul, că tu nu vei stârpi sămânţia mea după mine, şi că tu nu vei nimici numele meu din casa părintelui meu.
22 Şi David jură lui Saul; şi Saul se duse la casa sa, şi David cu oamenii săi se suiră în întăritură.