1 Şi Samuel muri, şi tot Israelul se adună, şi îl plânse; şi ei îl îmmormâtară la casa sa în Rama.
Şi David se sculă, şi se pogorî în pustiul Paran. 2 Şi era un bărbat în Maon, a cărui avere era în Carmel; şi omul era foarte avut: avea trei mii de oi şi o mie de capre; şi el se opri în Carmel, când se tundeau oile sale. 3 Şi numele acestui bărbat era Nabal, şi numele femeii sale Abigail; şi femeia era de bună înţelegere şi frumoasă la chip; dar bărbatul era aspru şi rău în faptele sale; şi el era din neamul lui Caleb. 4 Şi David auzind în pustiu, că Nabal tundea oile sale, 5 trimise David zece servi; şi David zise servilor: Suiţivă la Carmel, şi mergeţi la Nabal, şi întrebaţi-l în numele meu de sănătate; 6 Şi să ziceţi: Să trăeşti; pace ţie şi pace casei tale şi pace la tot ce este al tău. 7 Şi acum am auzit, că ai de tuns; deşi să ştii, că păstorii tăi au fost cu noi, noi nu i-am supărat, şi nu le-a lipsit nimic în toate zilele, cât au fost ei la Carmel. 8 Întreabă pe servii tăi, şi ei îţi vor spune. Deaceea afle servii tăi har în ochii tăi: că într’o zi bună am venit. Rugămu-te, dă servilor tăi şi fiului tău David ceeace mâna ta va afla.
9 Şi servii lui David veniră, şi vorbiră lui Nabal toate aceste cuvinte în numele lui David; şi tăcură. 10 Şi Nabal răspunse servilor lui David, şi zise: Cine este David, şi cine-i fiul lui Işai? Astăzi sunt mulţi servi cari fug dela domnul lor. 11 Eu să iau pânea mea, apa mea, şi ceeace am junghiat pentru tunzătorii mei, şi să o dau unor oameni, pre cari nu-i ştiu de unde sunt? 12 Şi servii lui David se înturnară pe calea lor, se întoarseră, veniră, şi-i spuseră lui toate cuvintele acestea. 13 Şi David zise către oamenii săi: Încingeţi fiecare sabia sa; şi ei încinseră fiecare sabia sa, şi David încinse şi el sabia sa; şi se suiră după David ca la patru sute de inşi; iar două sute rămaseră pe lângă unelte.
14 Şi Abigailei, femeii lui Nabal, spuse unul din servi, zicând: Iată David a trimis oameni din pustiu spre a saluta pre domnul nostru, şi el s’a purtat rău cu ei. 15 Şi bărbaţii au fost buni cu noi, nu am fost supăraţi, şi nimic nu ne-a lipsit în toate zilele câte am umblat cu ei, când eram în câmpie. 16 Zid ne-a fost nouă şi noaptea şi ziua, în toate zilele câte am umblat cu ei, păscând ei oile. 17 Şi acum cugetă, şi vezi ce este de făcut; că rău s’a hotărât asupra domnului nostru şi asupra casei sale; căci el este atât de rău, că nimenea nu poate vorbi cu el.
18 Şi Abigail se grăbi, şi luă două sute de pâni, doi foi de vin, cinci oi pregătite, cinci see de grăunţe prăjite, o sută de turte de stafide, şi două sute de turte de smochine, şi le puse pe asini. 19 Şi ea zise către servii săi: Treceţi înaintea mea, iată vin în urma voastră; dar bărbatului său Nabal, nu i-a spus. 20 Şi călătorind ea pe asin, şi pogorându-se într’un loc tufos al muntelui, iată, David cu oamenii săi îi veniau înainte, încât ea îi întâlni pre ei.
21 Şi David zise: În adevăr, în zadar am păzit cele ce acesta avea în pustiu, de nu s’a pierdut nimic din toate câte sunt ale lui: că el ne-a răsplătit cu rău pentru bine. 22 Aşa să facă Dumnezeu neamicilor lui David, şi încă mai mult, dacă până dimineaţă voiu lăsa orice parte bărbătească din toate ale lui!
23 Şi Abigail văzând pre David, ea s’a dat jos cu grăbire depe asin, căzu pe faţă înaintea lui David, şi se plecă la pământ. 24 Şi ea căzu la picioarele lui, şi zise: Asupra mea să fie greşeala, domnul meu! Şi lasă pe serva ta să vorbească la urechile tale, şi ascultă cuvintele servei tale. 25 Rogu-te, domnul meu să nu ia aminte la acest om de nimic, la Nabal; căci cum este numele lui, aşa este el: Nabal este numele lui, şi nebunie este într’ânsul. Dar eu, serva ta, nu am văzut oamenii domnului meu, pre cari i-ai trimis. 26 Şi acum, domnul meu, viu este Domnul, şi viu este sufletul tău. Domnul te-a oprit ca să vii la vărsare de sânge, şi să-ţi ajuţi cu chiar mâna ta. Şi acum fie ca Nabal neamicii tăi, şi ceice caută să facă rău domnului meu. 27 Deci vezi darul ce serva ta îl aduce domnului meu, ca să se dea oamenilor cari urmează domnului meu. 28 Rogu-te, iartă fărădelegea servei tale! Că Domnul va face domnului meu casă statornică; că domnul meu poartă resbelele Domnului, şi nu s’a văzut nimic rău în tine în toate zilele tale. 29 Şi dacă om s’a sculat spre a te urmări, şi a căutat vieaţa ta, totuşi vieaţa domnului meu va fi legată în legătura vieţii cu Domnul Dumnezeul tău, şi el vieaţa neamicilor tăi o va arunca din mijlocul prăştiei. 30 Şi când Domnul va face domnului meu tot binele, pre care ţi l-a promis, şi te va pune domn preste Israel, 31 atunci aceasta nu va fi cădere şi mustrare de cuget domnului meu, că a vărsat sânge nevinovat, şi că domnul meu s’a ajutat singur. Şi când Domnul va face bine domnului meu, atunci adu-ţi aminte de serva ta.
32 Şi David zise către Abigail: Binecuvântat fie Domnul Dumnezeul lui Israel, care te-a trimis în ziua aceasta spre întimpinarea mea; 33 şi binecuvântată fie înţelegerea ta, şi binecuvântată să fii tu, că m’ai oprit în ziua aceasta de a veni la vărsare de sânge, şi a-mi ajuta cu chiar mâna mea. 34 Şi cu adevărat viu este Domnul Dumnezeul lui Israel, care m’a oprit de a-ţi face rău, că de n’ai fi venit cu grăbire spre întimpinarea mea, nu ar fi rămas lui Nabal până în zori nici o fiinţă de partea bărbătească. 35 Şi David luă din mâna ei ceeace ea i-a adus, şi-i zise: Suie-te cu pace la casa ta; priveşte eu am ascultat de vocea ta, şi am căutat la faţa ta.
36 Şi Abigail întorcându-se la Nabal, iată, el avea ospăţ în casa sa, ca ospăţul unui rege, şi inima lui Nabal era veselă, şi el era foarte ameţit; şi ea nu i-a spus nici un cuvânt, mic, sau mare, până în faptul zilei. 37 Iar dimineaţa, când ameţeala lui Nabal era trecută, femeia lui îi spuse toate aceste lucruri, şi inima sa amorţi în el; şi se făcu ca o piatră.
38 Şi cam după zece zile, Domnul lovi pre Nabal, încât el muri. 39 Şi David auzind, că a murit Nabal, zise: Binecuvântat să fie Domnul, care mi-a, făcut dreptate, pentru ocara ce am primit dela Nabal, şi care a oprit pre servul său dela rău, şi a întors asupra capului lui Nabal răutatea sa.
Şi David trimise să se spună Abigailei, că o va lua el de femeie. 40 Şi servii lui David veniră la Abigail la Carmel, şi-i vorbiră, zicând: David ne-a trimis la tine, spre a te lua de femeie. 41 Şi ea se sculă, şi se plecă cu faţa la pământ, şi zise: Iată, serva ta să fie sclava ta, spre a spăla picioarele servilor domnului meu. 42 Şi Abigail se grăbi, şi se sculă, şi încălecă pe asin, având cu sine şi cinci din servele ei, cari îi urmau; şi se duse după trimişii lui David; şi-i fu femeie. 43 Şi David luă şi pre Ahinoam din Ezreel, şi amândouă fură femeile sale. 44 Iar Saul dădu pre Mical, fata sa, femeia lui David, lui Palti, fiul lui Laiş, din Galim.